Suflet visator

Sunt lucruri care nu se uita, Sunt lucruri peste care nu poti trece, Sunt lucruri care nu doar conteaza Ci CONTEAZA. Sunt amintiri care nu se uita Sunt sentimente comune ce ne leaga Sunt legaturi care nu pot fi rupte, Pentru ca sunt mai presus de noi. Sunt lucruri care nu iti pot fi luate Bogatii pe care le detii oricat ai fi de sarac, Sunt pietre care nu te ranesc, Ci iti sunt de folos in construirea castelului tau.

In urma cu cativa ani, cand m-am apucat de psihologie, mi se parea imposibil sa devin la fel de echilibrata ca un terapeut, in consecinta, nu as putea deveni unul. De curand am pornit pe drumul acela catre echilibru fara sa imi doresc si fara sa imi dau seama ca o fac. Acum realizez ca majoritatea problemelor mele care aduceau dezechilibru erau provocate de negarea sentimentelor. Pe de o parte le refulam , pentru ca societatea critica oamenii care nu poarta o masca de fericire, iar pe de alta parte ele veneau cu si mai multa forta. Cand a devenit durerea un defect si de ce? Suntem slabi, pentru ca suferim? In niciun caz. Suntem umani. Dar iubirea, compasiunea, ele cand au devenit defecte si de ce? Oare nu e in natura noastra sa simtim aceste lucruri? Nu ne fac ele mai buni? Sigur ca ne fac, si totusi sunt criticate. Ce prostie infinita!!! Echilibrul inseamna sa iti permiti sa simti. Daca nu cureti o rana, ii aplici direct bandajul, se va infecta, corect? Asa si cu sentimentele

In ultimul timp ma gandesc foarte des la cartea "O plimbare de neuitat", nu stiu de ce. Freud sigur ar sti. :)) Am citit cartea in urma cu un an, iar atunci m-a marcat intr-un fel, dar nu m-am mai gandit la ea. Pana acum. Dar nu ma gandesc cu tristete sau ceva, nu rezonez cu Jamie. Nu stiu. Pur si simplu, imi vin in minte replici. Cum ar fi asta: Sau asta: Din când în când, eu şi prietenii mei ne furişam afarã târziu ca sã sãpunim geamurile maşinilor sau sã mâncãm alune în cimitirul din spatele Bisericii.(…) Eu. Un bãiat rãu. Pentru cã mâncam alune în cimitir. Ce pãrere aveţi?

Pentru ca "Atractie" nu trebuie uitata. Pentru ca e o capodopera. Pentru ca desi nu o cunosteam pe Miku atunci cand a scris cartea, zici ca a scris-o pentru mine. Pentru ca pur si simplu rezonez cu povestea, are ecou in sufletul meu. „Nu voiam să-mi încep via ț a fără tine, dar ai dispărut fără de urmă iar acum vii să mă bântui ca o fantomă traumatizată. Nu te vreau a ș a t raumatizată. Nu te vreau a ș a.” „Mă vezi, mă auzi, dar nu î ț i pasă. Lini ș tea cade în fulgi moi spre sufletele noastre, aducându-ne acea pace conven ț ională ce se presupune că ne face mai buni. Eu, totu ș i, sunt mai rece decât un ghe ț ar în inima crea ț iei sale.” „Suntem în mijlocul oamenilor, dar mă simt atât de departe de ceea ce numesc ei adevăr. Uneori mă întreb dacă nu e cumva un vis cu sfâr ș it tragic.” “Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul no

Pentru ca multi oameni (inclusiv eu, pana am aflat) folosesc gresit termenul de refulare, o sa va zic ce inseamna el in psihologie. E ca atunci cand iti vine in minte un gand, o amintire, iar tu iti spui promt "nu vreau sa ma gandesc la asta".  Si nu te gandesti, iar negandindu-te, impingi imaginea respectiva in afara sferei constiente, adica in inconstient. Fix si exact de unde a venit.  Refulare- proces prin care anumite imagini, idei, tendinte sau dorinte neplacute sau care contravin normelor sociale sunt respinse din sfera proceselor constiente. Refularea e ok, e samatoasa...pana la un punct. Pentru ca e ok sa dam la o parte lucrurile care ne dor, pentru o bucata de vreme, dar pana la urma tot trebuie sa ne gandim la ele odata si odata.

Moartea imi zambeste iar, haina. Imi aminteste ca exista, de fiecare data cand vreau sa uit. Iar eu trebuie sa o accept, sa traiesc cu suflarea ei rece in ceafa. Imi amintesc de un citat "i want to live, not only survive" si reflectand la asta, imi dau seama ca a trai, a trai cu adevarat, si nu doar a supravietui inseamna sa traiesti toate sentimentele, fara sa te impotrivesti. Durerea si tristetea te fac sa te simti mai in viata decat fericirea. E ca atunci cand te doare capul si cineva iti spune ca e semn ca il ai. Daca ma doare sufletul inseamna ca il am, daca ma simt trista inseamna ca pot simti si fericirea, daca simt ca ma prabusesc inseamna ca pot si sa ma ridic, daca imi e frica de moarte inseamna ca iubesc viata. Si inca nu stiu daca Moartea imi e inamic, pentru ca de fiecare data cand ma simt coplesita de viata, apare Ea, Moartea, si imi arata ca se poate sfarsi oricand. Si atunci imi dau seama ca iubesc viata, o iubesc cu adevarat, asa cum e, iubesc teama s

Ma simt asa...dezolata. Imi vine sa bag capul in nisip ca strutu' si sa stau acolo pana trece totul. Parca in tot ce credeam odata se dizolva si se transforma in scrum... Si...nu stiu, sunt obosita. A, si mai stiti cand am postat asta? Imi retrag cuvintele!

In sfarsit, am reusit sa pun visul si interpretarea lui. Va voi arata toata conversatia, drumul parcurs in interpretarea visului. In mod normal, eu nu ar fi trebuit sa dau niciun raspuns, persoana care a visat trebuia sa raspunda pe tot parcursul interpretarii. Dat fiind ca nu am experienta, mi-a fost greu sa o conduc spre toate raspunsurile, desi in mare parte am reusit. In continuare, persoana se va numi A- Anonim. Anonim: Eram intr-o curte, cu o casa alba , cu usi negre si eram pe o banca de lemn, din aia batraneasca. La un moment dat vin niste tigani si imi spun ca vor sa faca un gratar. Pun pe gratar o mamaliga, iar unul din ei isi aprinde o tigare, apoi imi da si mie. Eu: A cui era casa? A: Era casa mea Eu: De ce crezi ca era casa alba cu usile negre? A: Era curata. Era curata,  dar avea petele acelea. Eu: Ce iti vine in minte cand te gandesti la casa ta? A: Libertate Eu: Daca ar fi sa asemui o persoana casei din vis, pe cine ai alege? A: pe mine Eu: Bun,

Vreau sa fac multe lucruri, vreau sa spun si mai multe. Vreau sa invat, vreau sa traiesc, vreau sa aleg pacea, dar parca ceva imi striga: Live, not only survive!! Vreau sa va pun interpretarea acelui vis, dar nu am apucat. Vroiam sa vorbesc putin despre normele societatii si despre cat de importante sunt ele pentru unii dintre noi (clar, nu pentru mine!), atat de importante, pana la tampenie. Dar cumva, in drumul de la Snagov spre Bucuresti am uitat tot, m-am pierdut intr-o visare (as vrea sa ii spun transpersonala, dar nu era). Paranteza: Bianca, oftinca-te, am iesit din Bucuresti!! Vreau sa renunt. La ceva. Nu conteaza la ce (sau la cine!!!). Stiu eu la ce, nu trebuie sa stiti si voi. :)) Dar nu pot. De fiecare data cand spun "nu pot" sau "trebuie" o vad in fata ochilor pe profa mea preferata. E cam incruntata si ma intreaba "cine zice?" Adevarul e ca...oricat as fi de masochista, uneori tin la santatea mea psihica. Macar la aia psihica s

Cand fac o pauza de invatat la psihanaliza si psihodiagnoza va pun interpretarea unui vis.

Vreau doar sa vina primavara. Cu restul ma pot descurca.

Sunt momente, cand ma simt obosita sa ii tot inteleg pe ceilalti si atunci spun, cu juma' de gura, ca mai bine alegeam jurnalismul. Dar sunt momente ca cel de ieri, in care sunt fericita ca am ales psihologia.Fericita si implinita si mandra de mine si increzatoare. Ma simt deasupra lumii, dar nu ca sa calc oamenii in picioare, ci ca sa le intind o mana, sa ii ajut sa se ridice. Mai am multe de invatat, mereu voi avea, pentru ca un om inteligent invata mereu cate ceva, nu pune punct dezvoltarii sale niciodata. Nu imi dadusem seama cata nevoie aveam de un nou mentor, pana in clipa in care am realizat puterea si increderea pe care mi-o da acesta. Viata iti scoate mereu in cale lucruri de care sa te agati daca ai nevoie, tu trebuie doar sa le observi. Si pentru ca am promis mai multe articole de psihologie pe blog dar nu prea m-am tinut de cuvant, propun sa scriu unul despre interpretarea viselor. Nu stapanesc foarte bine tehnica, dar cred ca pot ajunge intr-un punct folosit

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din cârpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gândesc, însa în mod categoric as gândi tot ceea ce zic. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, întelegand ca pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.  Oamenilor le-as demonstra cât se însala crezând ca nu se mai îndragostesc când îmbatrânesc, nestiind ca îmbatrânesc când nu se mai îndragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa învete sa zboare singur. Pe batrâni i-as învata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învatat de la voi, oamenii...  Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful muntelui, însa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida în felul de a-l escalada. Am învatat ca atunci cand un nou nascut strânge cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna. Am învatat ca um om are dreptul sa se

1.Dacă eram o lună eram: mai 2.Dacă eram o zi a săptămânii eram: vineri 3.Dacă eram o parte a zilei eram: noaptea 4.Dacă eram un animal marin eram: pisica de mare 5.Dacă eram o direcție eram: înainte, cred 6.Dacă eram o virtute eram: empatia 7.Dacă eram o personalitate istorică eram:  Che Guevara 8.Dacă eram o planetă eram: Venus 9.Dacă eram un lichid eram: cola :)) 10.Dacă eram o piatră eram: onix 11.Dacă eram o pasăre eram: phoneix 12.Dacă eram un tip de vreme eram: ploaie cu soare 13.Dacă eram un instrument muzical eram: chitara elctrica 14.Dacă eram o emoție eram: neincredere 15.Dacă eram un sunet eram: o piesa heavy metall 16.Dacă eram un element eram: foc 17.Dacă eram un cântec eram: HIM- And love said no 18.Dacă eram un film eram: Dracula 19.Dacă eram un serial eram: House 20.Dacă eram o carte eram: Paulo Coelho- La raul Pyedra am sezut si-am plans 21.Dacă eram un oraș eram: Rio de Janeiro 22.Dacă eram un gust eram: dulce-amarui 23.Dacă eram o culoare

Asta, pentru ca e cu Damon si pentru ca are maaaare dreptate. Si asta, pentru ca se potriveste cu romanul meu, "Ma sinucid maine". Sau uneori, cu mine.

Reguli: 1. Trebuie să pui poza de mai sus pe blogul tău. 2. Trebuie să răspunzi sincer la întrebările puse de mine. 3. După ce ai completat această leapșă, trebuie să faci și tu una nouă pentru cei la care vrei - blogurile nominalizate de tine la Blog of the year 2012 -; leapșa trebuie să conțină 7 întrebări. 4. Leapșa trebuie să o dai mai departe la minim 5 bloggeri. 1. Sigur e un loc unde îți dorești să călătorești. De ce tocmai acolo? Brazilia. Ma uitam cand eram mica la un serial, "Legaturi de familie" parca se numea si aratau multe peisaje din Brazilia intre secvente. M-au fascinat locurile alea si as vrea sa vad statuia lui Iisus. 2. Consideri că te-ai născut în secolul potrivit? Consider ca m-am nascut si in secolul asta. Daca acum m-am nascut, inseamna ca e potrivit. 3. Ce părere ai despre modul în care a evoluat omenirea de-a lungul ultimilor decenii? In momentul de fata, asociez o mare parte din evolutie cu snobismul. Avem iphone5, dar nu exista inca

M-am saturat de jocul asta. Poate pentru ca am scapat fraiele. Nu mai conduc eu. Ma intreb daca am condus vreodata. Sunt intr-un carusel care se invarte din ce in ce mai repede, iar eu nu am niciun fel de control asupra lui. Uneori savurez adrenalina, alteori mi se face greata de la atata invartit la viteza maxima. As vrea sa cobor, acum. Dar tu continui sa ma invarti. Si exact cand cred ca imi vei da drumul, ma prinzi mai strans. Ma sfredelesti cu privirea, iti lasi imprenta in sufletul meu, apoi ma ignori. „Lasă-mă. Nu, mai bine ia-mă în brațe.Nu, pleacă, te urăsc. Brațele tale mă strâng atât de tare că mă sufocă. Ești un nebun, bun de nimic." Elena Costea (alias Mika mea) Nu imi doream asta, nu aveam nevoie de asta.As vrea sa iti strig sa ma lasi in pace, dar nu mai am glas.

1. Aștept 2013 pentru că… daca nu l-as astepta ar insemna ca vreau sa mor. 2. La anul m-aș muta o lună în… Vama. 3. 2013 ar putea fi diferit pentru că… eu m-am mai schimbat putin, dar nu suficient de mult incat sa fie foarte diferit. 4. Ultima ceartă cu cineva am avut-o pentru că… sunt un geniu neinteles.:)) 5. Sunt dezamăgit de produsul… imbinarii umane dintre prostie si rautate. 6. Aș mai retrăi luna… mai 2010. Pentru ca am cele mai frumoase amintiri. A, din 2012?Niciuna. 7. Sunt mai înțelept cu un an pentru că… am citit mult, cu toate ca am scris mai putin, am cunoscut ceva lume noua si am infruntat deceptii vechi. 8. Gratis, în clinica unui estetician aş încerca intervenția… silicoane. Aruncati cu pietre, dar eu le vreau. 9. Aş face schimb de job cu… Meredith Grey.  10. La sfârșit de an îmi fac întotdeauna lista cu lucruri faine de văzut/făcut pentru că… imi fac o scurta lista, in gand, cu ce imi doresc, pentru ca nu vreau sa uit de ce fac atatea compromisur

Uneori ma intreb cum ma vad altii pe mine. Doar asa, de curiozitate. Rea? Nesuferita? Imatura? Fitoasa? Sau din contra, mult prea buna pentru ei, atat de buna incat ma exclud, nu cumva sa am sansa sa le-o iau inainte? Cred ca a doua varianta. Stiti ca modestia nu m-a caracterizat niciodata, iar falsa modestie nici atat, ca nu sunt ipocrita.   Unii ma exclud pentru ca nu pot sa ma sufere.  Altii, pentru ca le e frica de mine.  In ambele cazuri, am de castigat.  Excluzi o persoana atunci cand vezi in ea acea parte din tine pe care nu poti sa o accepti sau la care tinzi, dar nu vrei sa recunosti ca nu poti ajunge.   O sa imi pese doar atunci cand persoanele care ma exclud sunt si persoane care conteaza pentru mine.(si astea sunt tot mai putine si mai nepretuite pe masura ce numarul lor scade.)