joi, 23 martie 2017

Despre depresie și plâns

1. Exista două feluri de plâns:

A. Plânsul cu efect de catarsis

E plânsul care te eliberează, tragi o porție buna de plâns, apoi te simți mai bine.

B. Plânsul care te baga in depresie.

E plânsul de care fugi, pentru că dacă începi, intri în starea aia și nu mai poți să ieși curând.

2. Oamenilor nu le pasă. Simți că durerea te macină și îți vine să urli, te uiți în stânga și în dreapta, dar nimănui nu ii pasă.

De aia atunci când se sinucide cate unu', toată lumea zice că nu a bănuit nimic. Pentru că " ce mai faci" nu e același lucru că "ce ai pe suflet".

duminică, 12 februarie 2017

De ce prefer sa lucrez intr-o multinațională in loc sa lucrez pentru o firma romaneasca

Managerul de multinationala nu isi permite sa fie libidinos, pentru ca stie ca ai inteligenta si resursele pentru a-l da in judecata si o vei face. Seful de firma romaneasca crede ca esti un vierme, asa cum credea si Ceausescu.


Multinationalele platesc toate darile catre stat fara sa clipeasca, pe cand firmele romanesti nu stiu cum sa faca sa nu plateasca taxe si impozite.


La multinationala, ce e in realitate, e si in contract si invers. Seful de firma romaneasca va incerca sa te convinga sa accepti un contract de doua ore si 200 lei, cand in realitate vei munci 10 ore pe 1000 lei.


Patronu' unei firme romanesti crede ca ti-a facut un mare serviciu pentru ca ti-a oferit un loc de munca, "o paine". Managerul multinationalei stie ca esti un om capabil si ii faci un serviciu pentru ca lucrezi pentru el.


Intr-o multinationala vei gasi extinctoare si planuri de evacuare in caz de urgenta, iar totul va fi conform normelor de protectia muncii. Patronu' de firma romaneasca nu stie cum sa fuga de inspectorul de la protectia muncii.


Daca te vei curenta la munca, managerul de multinationala va sti ca este accident de munca si va suporta toate costurile aferente. Dar nu te vei curenta, pentru ca e totul pus la punct pentru siguranta ta. Daca lucrezi la o firma romaneasca si te vei curenta, sefu' va incerca sa te convinga sa spui ca nu erai la munca atunci cand te-ai curentat si se va spala pe maini.


Managerul de multinationala nu va clipi atunci cand ii duci o cerere de concediu de odihna sau medical. Seful firmei romaesti va spune: "Pai si daca nu poti sa stai in picioate, ia si tu un taxi! A, ce? Nu, nu iti deconteaza firma!"


Seful firmei romanesti iti va face cacaturi precum ore suplimentare neplatite, sarcini care nu fac parte din fisa postului tau, etc., iar daca vei comenta, o sa iti spuna ca esti liber sa pleci, sunt o gramada oameni care nu au un loc de munca si ar vrea sa munceasca in locul tau, si fara sa se planga. Managerul de multinationala nu iti face cacaturi si stie ca fiind un om competent, iti vei gasi cu usurinta alt job in alta parte, insa interesul lui e sa te pastreze cat mai mult.

Nu stiu cum sunt sefii de firme romanesti din punctul asta de vedere, dar managerii de multinationale nu se baga in viata privata a angajatului si nu ii spune ce sa faca in timpul lui liber. Nu ii spune: "mergi la protest!". Si daca i-ar spune, raspunsul ar fi "imi pare rau, programul s-a terminat la ora 18, merg unde vrea p... unde vreau eu! Oamenii care lucreaza in multinationale nu pot fi obligari, santajati, manipulati!

Si acum sa o dam in politica: De ce vrea PSD-ul sa defaimeze persoanele care lucreaza in multinationale? Pentru ca noi ne cunoastem drepturile si avem pretentia sa ne fie respectate. Pentru ca ne cunoastem potentialul si nu vom accepta vreodata mai putin decat meritam. Pentru ca nu putem fi manipulati. Pentru ca avem salarii suficient de mari incat sa nu ne bucuram la o sticla de ulei. Pentru ca ne dorim sa fim respectati. Pentru ca noi credem in noi si stim de ce suntem capabili. Pentru ca mirosim minciuna de la kilometri buni si nu acceptam sa fim luati de prosti.

miercuri, 8 februarie 2017

In autobuz la 9 dimineața

Mă urc pe unde îmi displace cel mai mult, adică prin față. În spatele meu, o stimabila doamnă care începe:
- Mergi mai in față, domnișoară!
- Nu am unde!
- Pai ai avea, dacă te-ar lăsa, dar nu te lasă, că le place să stea răsfirați.
Mai coboară din lume la prima, mai fac câțiva pași, mai trece o statie, mai fac niște pași spre mijlocul mașinii. Doamna rămâne tot în ușă.
La următoarea stație, unde coboară multa lume, începe haosul.
- Doamna, dati-va din ușa, să coborâm!
- A, acum vreți să mă dau, voi nu v-ați dat să îmi faceți mie loc!
Lumea se împinge, o împinge, nimeni nu poate să coboare. Un tip pe la 25 de ani țipă la ea:
- Da' da-te, fă, stai că vaca in ușa!
- Dacă eu sunt vacă, pe tine te-a făcut ma-ta bou!
Se da la o parte până la urmă. Mai încep și alții să comenteze situația. O altă tanti:
-Ssshhht! Liniște!!
Prima tanti:
- Ce, fă, te-am trezit din somn?

Savuros, va zic!

marți, 7 februarie 2017

M.

De fiecare data când o amică sau o prietena mă supără, mă gândesc: M.  nu ar fi făcut asta.

Ea nu ar fi refuzat să mă ajute, ba chiar și-au fi oferit ajutorul înainte să îl cer eu.

Ea nu m-ar fi rănit, ea nu m-ar fi dezamăgit.

Ea nu ar fi făcut asta. Dar a făcut altele, mai nasoale, din păcate.

Și acum trebuie să învăț să trăiesc fără ea.

luni, 30 ianuarie 2017

Curățenia de iarna

După ce veți citi ce am scris, veți crede că sunt egoistă. Nu sunt mereu, din contra. Dar uneori trebuie să mă gândesc și la mine.

Am renunțat la acei prieteni care sunt răutăcioși sau foarte leneși. Am renunțat la cei care nu au nici măcar un job (orice job, orice) dar dau sfaturi de carieră. Am renunțat la cei care nu încearca macar sa construiasca ceva (orice, gen) dar mă trateaza cu superioritate.

Am renunțat la doua prietene dragi, dar sper că e decizia corectă care îmi va aduce o viața mai liniștită.

Cum m-am făcut copywriter

O bună prietenă pune unghiuțe drăguțe cu gel. Și pentru că vreau să o promovez, ii întrețin pagina de FB. Pro bono. Mă rog, ea îmi face unghiile. Știți cum e, eu te scarpin pe tine pe spate, tu pe mine.

Așa că am trecut în CV că sunt copywriter. Pentru că sunt. Circumstanțele contează mai puțin.

Dacă vă întwreseaza, pagina se numește WOW nails- unghii cu gel
Nu pot să pun link, pentru că sunt pe telefon.

Puuup

marți, 10 ianuarie 2017

Ce am învățat in 2016

Postez foarte rar, știu. Poate ați crede că îmi trăiesc viața din plin sau ceva, dar nu, doar am redescoperit o pasiune mai veche: jocurile video!

De la 2016 am învățat un lucru foarte valoros, și l-am învățat pe la finalul lui 2016( in restul anului am ars-o aiurea)
Am învățat să fiu EU!

Vorbesc cu o colega? Sunt eu. Cu seful? Tot eu. Cu președintele? EU!

Poate veți spune că trebuie să avem comportamente diferite în funcție de locul în care ne aflam și cu cine vorbim. Poate, dar acel comportament trebuie să mă reprezinte pe mine.

Spre exemplu, dacă mă duc la un interviu, nu mă voi îmbrăca nici elegant, nici office, ci așa cum mă îmbrac in fiecare zi, așa cum îmi e stilul. Voi vorbi liber, lejer, relaxat. Și voi fi eu.

Poate am de pierdut în urma acestui comportament, dar e stresant sa fii o copie a ta în funcție de persoana cu care vorbești. E obositor!

Și până la urmă, doar cel care nu crede in el, nu se arată lumii așa cum e!

Be a voice, not an echo!

Bookmarks

Instagram

Ramona's bookshelf: read

Eve
The Hunger Games
Catching Fire
Mockingjay
Eclipse
New Moon
Breaking Dawn
Twilight
Six's Legacy
I Am Number Four
Glass Houses
Feast of Fools
Midnight Alley
The Dead Girls' Dance
Sânge satanic
Pervertirea
Ani cu alcool şi sex
The Awakening and The Struggle
The Fury and Dark Reunion
The Captive


Ramona Badea's favorite books »

Popular Posts