Postări

Se afișează postări din 2016

Ba, m-am intors!

Dragii mei, (in cazul in care mai e cineva pe aici) Suflet visator s-a intors, si nu oricum, ci in hainute de sarbatoare! Eu m-am intors si abia astept sa scriu din nou aici toate traznaile care imi trec prin cap. Dar mai intai sa va zic de ce am lipsit atatea luni de zile. Va tineti bine? Mi-am uitat parola. Si adresa de mail. Si mi-am schimbat telefonul. Si am fost atat de lenesa, incat nu prea m-am chinuit sa gasesc o modalitate de a recapata accesul la blog. Dar, gata, am reusit! Prea multe nu voi scrie azi, pentru ca am o amigdalita de toata frumusetea si niste febra+frisoane+tuse+sa-mi bag picioarele ce nasol ma simt. Dar voi reveni cu postari despre diferiti oameni cretini, ce am mai facut, ce am mai aflat si cum m-am facut eu copywriter(vorba vine). Acum am vrut doar sa va spun ca m-am intors. A, da, si Craciun fericit!

Tu ce ai alege?

Dacă ai avea de ales între a trăi 50 de ani putred de bogat/a sau a trăi 300 de ani sărac/a, tu ce ai alege? Eu, a doua variantă, și va spun si de ce: sa stai pe iarba cu un prieten bun, privind cerul, să râzi, să înoți în râul care trece prin satul bunicilor, să te îndrăgostești, să ieși cu gașca în parc și să împărțiți o sticlă de apă, să te joci macao și Popa prostu', să îți ții pentru prima dată nepotul în brațe, să îți ții bunica de mână, să îți îmbrățișezi mama, să povestești unui prieten vechi ce ai mai făcut, să joci adevăr sau provocare, să inspiri puternic mirosul de iarbă proaspăt cosită, să țopăi, să mergi desculț pe pământul proaspăt arat, să mergi în vizită la o rudă dragă, să te îndrăgostești din nou, să spui te iubesc.... Toate astea nu costă, dar sunt de neprețuit. Nu le poți cumpăra cu bani, și dacă nu le ai, ești un om pustiu. Unii cred că banii întrețin fericirea. Eu cred ca banii te ajuta sa plătești facturile și să ai ce mânca. Fericirea ta tine de tine, n

De ce adultilor le place sa sperie copiii?

Am avut acum un flashback. În generală, cu precădere în clasa a opta, toată lumea ne amenința ca liceul e dracu'. Dracu cu ciumă, chiar. Ca va fi materie mai multă și mai grea, ca profii sunt exigenți, ca hau hau. Nu ne-a zis nimeni ca vom întâlni oameni minunați, ca vom evolua extraordinar ca persoane,  ca vom crea legături și amintiri care vor rămâne cu noi, în noi, pentru restul vieții noastre pe pământ. Mi-ar fi plăcut să îmi spună cineva.  Aș fi prețuit mai mult fiecare moment.

Am facut blatu'

Da, eu. Azi. Pe 139 Pentru că mi-a expirat abonamentul și mi-am dat seama că am uitat sa îmi iau bilet abia când eram în autobuz. Aveam de mers 5 statii, iar casă de bilete nu era în drum. Așa că am mers moca. Prima data după mulți ani. Și eram hotărâtă să nu plătesc nicio amendă. Pentru că am plătit la bilete și abonamente la viața mea, încât cred că am susținut cel puțin 15% din RATB. Dar nu a venit nimeni să mă întrebe de sănătate. Norocul (meu) lor!

Suferi de tine?

În perioada asta sunt mai sensibilă, sufăr de mine, cum s-ar zice prin sectorul 5. Nu e astenie de primăvară, e gândul că fac 28 de ani și nu am realizat nici jumătate din ce mi-am propus. Iar unele chestii cel mai probabil nu vor fi realizate..... niciodată. Iar chestia asta e tristă și frustrantă și nasoala. Deci dacă mă întrebați ce mai fac si ma buseste plânsul, nu disperați! Nu am luat-o razna, cel puțin nu de tot. Nu e astenie de primăvară, e astenia zilei de naștere. La care se adaugă socul ca mă apropii de 30 de ani. Și ca mai am nițel și fac 10 ani de când am terminat liceul. Cu alte cuvinte, sunt o bătrână. Nu din cauza vârstei, ci din cauza ca o ard tot ca la 20 de ani. Dacă mă gândesc mai bine, e o nebunie! O să îmi treaca pe la sfârșitul lunii mai.

Despre prieteni

Citatele alea despre prieteni par mișto la prima vedere: un prieten te va iubi și ajuta necondiționat, un prieten trebuie să fie așa și așa, să aibă x și y calități, iar dacă v-ati certat și nu vine în genunchi la tine, e pierderea lui. Nu te merită, etc etc etc. Ei bine, în viața reală lucrurile nu stau chiar așa. Deci, înainte să postezi căcături pe facebook despre prietenul perfect, gandeste-te dacă tu poți fi la rândul tău acel prieten ideal pe care crezi ca îl meriți. Tu poți să iubești necondiționat? Poți să fii perfect/ă pentru prietenii tai? Poți să fii mereu lângă ei, no matter what? Și dacă nu poți, atunci cum ai nesimțirea să ceri asta de la alții? Atât am avut de spus.

A disparut băbuța

Băbuța din intersecție. O vedeam în fiecare sâmbătă. M-am tot uitat după ea cât am așteptat troleul, vreo 10 minute. Nu a venit. Iar chestia asta mă întristează mai mult decât ați crede. Mă întreb ce s-a întâmplat cu ea. Dar de fapt nu vreau să știu. Îmi amintesc ce spunea Paler, ca viață ne este schimbată intr-o clipă de către oameni pe care nu îi cunoaștem. Pentru ea, sunt o străină care i-a dat bani intr-o zi și în altă zi doi covrigi. Cu siguranță nu știe ca mă gândesc la ea, rugandu-ma să fie bine. Și nu știe ca o văd în ea pe bunica mea.

Mos nicolae reloded

Mai știi postul despre băbuța din intersecție căreia i-am dat doi covrigi?De Moș Nicolae. Mă tot țin să va zic continuarea. Ce nu am spus e ca după întâmplarea asta eu am rămas nemâncata. Covrigii erau micul dejun. M-am gândit să îmi iau altceva de mâncare de pe drum, dar eram în întârziere. Dar ce credeți ca am găsit eu pe birou, când am ajuns la muncă? Un delicios pateu cu brânză, cadou de la Mosu'.