Postări

Se afișează postări din mai, 2013
Cum naibii e posibil sa iti sucesti mana in timp ce deschizi o sticla de cola? Dar sa o sucesti calumea asa, sa te doara in draci si sa fie nevoie sa porti fasa elastica. Apoi sa te intrebe lumea "ce ai patit la mana?" si tu "pai, hmm, sa vezi...deschideam o sticla de cola, si..... Zic "viata mea" si am zis tot :))

Hart of dixie

Imagine

Stupid de feminina, da :))

Imagine
Cât de cretin: sã nu îi arãţi unui tip cã îl placi, ca sã nu fii rãnita. Pãi dacã tu oricum îl placi, iar el nu simte la fel, tot o sã fii rãnitã, indiferent dacã îi arãţi sau nu. Cum ar fi, aparenţa e mult mai importantã decât feelingul în sine. Atât de feminina, iar Amalia da, era stupid de feminin ã.(Cristina Nemerovschi- Pervertirea)

Cine sunt eu?

Imagine
In dimineata asta m-am trezit sarcastica. Nici nu mi-am terminat cafeaua si deja am servit vreo trei remarci bine plasate. Vorbeam aseara cu V. (zic: ia sa incep si eu sa scriu doar initialele persoanelor despre care vorbesc pe blog, sa le protejez identitatea) despre faptul ca nu stiu cine sunt eu ca si scriitor. Pana acum am scris romane fantasy, genul celor de duzina. Desigur, nu as spune niciodata ca scriu romane de duzina, pentru ca am adaugat niste elemente care fac diferenta (zic eu).  Apoi am inceput sa scriu la Ma sinucid maine , care nu seamana cu nimic din ce am scris, nici ca mod de abordare, nici ca poveste, nici ca limbaj. Dar nu stiu unde sa ma plasez: scriitoare de fantasy? Genul de scriitoare iubita de adolescenti sau genul de scriitoare hulita de cei care nu inteleg romanele de genul Ma sinucid maine ? Stati asa. Stop. De ce e nevoie sa ma plasez undeva? Scriu poezii, am scris romane pentru adolescenti, scriu la un roman mai matur. Sunt multifunctionala, ca o

Tot ce-mi trece prin cap acum, intr-un singur post

Imagine
1. Stiti genul ala de oameni cu care simti ca ai o conexiune din prima clipa? Pur si simplu ii intalnesti, si stii ca sunt oameni valorosi. Sunt persoane pe care le simpatizam sau le antipatizam, carora le apreciem inteligenta sau care ne enerveaza, sunt persoane care ne fac sa radem si cu care ne distram, dar mai sunt si acele persoane cu care din prima clipa in care le vedem simtim acea conexiune, simtim ca le intelegem si ca ne pot intelege. Am intalnit de-a lungul vietii cred ca 4 sau 5 astfel de persoane. Nu am stiut pe moment ca sunt pretiosi, dar am simtit in alte moduri asta. Si acum, ce ma roade pe mine: cum e posibil sa se piarda o astfel de conexiune? Mi s-a intamplat sa ma intalnesc dupa unul sau mai multi ani cu acele persoane si era ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, conexiunea era acolo, intacta. Cum e posibil ca in prima clipa, cand nu ne cunosteam deloc, sa simtim ca ne putem intelege reciproc, iar acum, conexiunea sa nu mai existe? 2.Si fapte, si vorbe... Unii z

De ce nu stiu ce vreau?

Imagine
Am realizat ca eu sunt genul de persoana care stie ce vrea. Sau eram. Zic "sau eram", pentru ca am realizat asta intr-un moment in care nu imi mai dau seama ce vreau. Daca e vorba de cariera, ma focalizez pe un scop, ma zbat, dau din coate, poate mai fac si greseli sau ma impiedic de obstacole, muncesc mult, poate reusesc, poate nu...dar stiu intotdeauna unde vreau sa ajung. Daca e vorba de un tip, ma gandesc vreo 3 secunde (mda), ma decid si ma lansez. Bum! De cele mai multe ori, ii dau de inteles foooarte direct si clar ce vreau. Poate imi iese, poate mi-o iau in barba, ma ridic, ma scutur de praf si merg mai departe. Dar stiu ce vreau. Intotdeauna. Pana acum. Eu cand ma indragostesc...hmm, dubios ca nu am vorbit pana acum despre asta pe blog. Bine, eu cand ma indragostesc sunt exploziva, pe mine dragostea ma consuma, probabil si din cauza ca aleg (sau nu aleg, nu stiu) genul de tipi care te consuma. Cum zicea Damon: "adrenalina, putin pericol, o

My sister's keeper

Imagine
Inca ma mai tin de planul meu de a vedea un film pe saptamana si ma bucur tare mult ca reusesc, pentru ca am vazut niste filme grozave. In seara asta m-am uitat la "My sister's keeper". Am dat peste el din greseala acum vreo doua luni, dar fiind atat de legat de ideea de moarte a unei persoane dragi, nu am incercat sa il vad, l-am pastrat pentru cand voi fi mai...echilibrata. Am multe de zis despre filmul asta. E un film curajos care atinge un subiect tabu: viata unui copil care a fost conceput doar pentru a-l salva pe fratele sau. Atunci cand Kate este diagnosticata cu leucemie, parintii sai fac ceea ce fac aproape toti parintii aflati in astfel de cazuri: inca un copil. Celulele din cordonul ombilical au sanse foarte mari sa vindece leucemia, asta daca sunt compatibile. Aproape tuturor li se pare logic si normal. Mie nu. Asta nu inseamna ca ii condamn pe cei ce fac asta. Eu, in principiu, nu prea condamn, punct. Dar ma gandesc la acel copil, care va af

Creatie

Imagine
Sunt o persoana creativa. Asta pana cand imi dati o foarfeca pe mana. Sau un creion. Poate ca scriu poezii si romane, poate ca reusesc sa imbin imagini si sa fac afise, dar daca m-ai pus sa desenez, sa decupez sau sa modific o haina, ceva....ori razi cu lacrimi, ori plangi. Dar cum sunt atat tembela, cat si perseverenta, am reusit sa imi modific niste tricouri, astea de mai jos, mai exact: Ca sa spun ceva in aceeasi nota creativa, zici ca m-am batut cu un varcolac...de trei ori, in timp ce purtam cate unul din aceste tricouri. Hehe, dar sa vedeti varcolacul cum arata dupa bataie! :)) Si, DA, le port!

Hello, trezirea, sunt OM!

Imagine
De ce simt oamenii in mod constant si absolut enervant nevoia sa catalogheze, sa eticheteze, sa imparta in categorii si sa judece? Nu ma refer la genul de judecata morala, nu neaparat, desi e si aia prezenta in cel putin 70% din cazuri. Vorbesc acum de ideile de genul "Te comporti asa, deci esti asa." sau "Esti asa, deci te vei comporta asa." Chestiile de genul "Nu vorbesti, deci esti timid." Te-ai gandit ca poate nu am nimic de spus? Sau poate trec printr-o perioada mai naspa? Sau poate am amigdalele inflamate?  Oamenii adora sa traga concluzii, li se pare securizant sa aibe niste poteci bine definite pe care sa le urmeze in relatiile cu ceilalti. Eu inteleg ca atunci cand ai un etalon, oamenii sunt mai simplu de inteles, dar catalogandu-i si disecandu-le personalitatea, ai pierdut 50% din felul lor de a fi, din unicitatea, naturaletea si spontaneitatea lor. Cartea asta, spre exemplu. Are niste chestionare (cu un grad destul de mare de transp

Iarba si cer si...perfectiune

Imagine

nu te creeed

Imagine

Mama

Imagine
Am vazut si filmul "Mama". Inca nu ma pot decide daca mi-a placut sau nu. Inceputul mi-a placut foarte mult, e o poveste originala, care promite multe. Primele 30 de minute din film sunt absolut...wow. Am zis uite, in sfarsit, un film tare! Dupa aia, lucrurile nu prea se mai leaga, iar actiunea se indreapta usor-usor spre una clasica de film horror, ceea ce e cu atat mai dezamagitor cu cat ideea povestii e mega-tare. Plusuri:  Ideea de la care a plecat povestea, care nu seamana cu nimic din ce am mai vazut Actorii : Nikolaj Coster-Waldau joaca foarte bine, la fel si Jessica Chastain. Si nu stiu cum au facut-o pe aia mica, Isabelle Nélisse, sa joace asa bine, dar e foarte credibila. Finalul . Am observat ca filmele horror facute pana in 2005-2010 au un stil de final, iar cele mai noi, alt stil. Ambele sunt slabe, dar finalul filmului "Mama" a reusit sa le sfideze pe amandoua si sa vina cu ceva mai nou. Minusuri: O parte din continut . Era totul

i wish...

Imagine
...si mai putina prostie in lume, dar se pare ca o sa raman cu dorinta...

1 mai 2013

Imagine

Curiozitate morbida si graba fatala

Uneori, curiozitatea oamenilor e masochista. E morbida si absolut tampita. Daca iti zice cineva "uite un accident pe cealalta banda", cam stii la ce sa te astepti. Nu te astepti sa vezi fluturasi si floricele roz. Iar daca esti pe autostrada, nu te astepti sa vezi nici macar oameni injurandu-se ca si-au indoit unul altuia bara, ca nu s-au trosnit cu 50 la ora. Te astepti sa vezi sange, rani, disperare, moarte. Si totusi te uiti ce tembelu'. Iti sta inima in loc, simti ca se scurge viata din tine, dar ramai cu privirea la ei. E un instinct absolut inradacinat, curiozitatea asta. Si daca iti zice cineva "uite un caine mort", tu tot te uiti. Cu toate ca stii, stii ca o sa ii vezi matele iesite pe-afara si o sa ti se invarta micul dejun in stomac. De ce? Nu stiu. Dar toti actionam la fel. Nu am vazut pe cineva care sa zica "nu vreau sa ma uit". Poate doar dupa ce i-a alunecat deja privirea spre imaginea oribila. Inchid ochii si ii vad: fetita d

Mare si atat

Momentul ala in care simti nisipul sub talpi, briza pe obraz, si auzi valurile spargandu-se la tarm...orice altceva dispare.