Postări

Se afișează postări din octombrie, 2015

Toni vs. Toni Jr.: concurs de rime suave

Imagine
Aţi uitat cã sunt fan brânzã? Susţin şi semnez. Fanul numãrul unu mã auto-desemnez. Ascultaţi liniştiţi, unul din doi va rãmâne înmãrmurit Urmeazã replici Delaco aşa cum n-aţi mai auzit. Spune Toni Delaco plin de curtoazie: Pufoasã ca un fulg de nea plin de fantezie Ce se aşterne pe obrazul dumneavoastrã dulce Atât de fin, cã te seduce. Toni Junior are şi el ceva de spus, Într-o clipã intrã în concurs. Mai finã ca blãniţa unui cãţeluş, Mângâiat pe ascuns, niţeluş. Toni contraatacã: fiule, ai multe de învãţat! Vrei sã concurezi cu mine? Sunt flatat. Brânzica este gustoasã,  dragã doamnã, Ca un strugure copt în dulcea toamnã. Toni Junior se gândeşte profund: Voi pierde. Sã lupt? Sã mã ascund? Dar stai! Nu mã predau, am o idee: Suavã ca scântei de curcubee. Pufoasã ca un nor alb, plutitor, Suavã ca un sãrut fulgerãtor, Gustoasã ca un premiu nesperat, Spune Toni Senior disperat. Competiţia asta şi-a pierdut dulceaţa. Când

Proba 10. Fericirea intr-o cana

Imagine
sursa foto Culcuşitã în fotoliul meu de lângã fereastrã, privesc ploaia care se revarsã hotãrâtã pe pãmânt. Fulgerele lumineazã din când în când cerul, iar vântul dezgoleşte copacii de cele câteva frunze arãmii care nu cãzuserã deja. Ce bine e  sã te uiţi la ploaie, când eşti în casã şi îţi e cald! Iarna a luat trenul cãtre  oraşul nostru şi va ajunge în curând. Şi cum nu se poate iarnã fãrã ceai cald, am trecut astãzi pe la magazinul de cãni şi am cumpãrat o canã drãguţã, îmbrãcatã în hãinuţã mov şi un pachet de ceai parfumat cu ghimbir. Mã culcuşesc mai bine în fotoliu, când se aude un tunet destul de aproape. Sorb din ceai şi sunt uşor euforicã, de parcã aroma ceaiului şi ploaia şi-au propus sã mã poarte pe alt tãrâm, pe cel al copilãriei, al jocurilor “de-a v-aţi ascuns” şi “ţarã, ţarã, vrem ostaşi”. Aroma copilãriei m-a acaparat. Amintirile îşi fac apariţia una dupã alta: cana fratelui meu de când avea patru ani- nu bea niciodatã din ea, însã îl însoţea pes

Proba 9. Cum ar fi lumea daca n-ar exista cauciucul?

Imagine
Sursa foto Sursa foto A fost odatã ca niciodatã o frumoasã fatã pe nume Amareea. Fiicã a regelui celor trei imperii, a primit talentul de a cãlãtori în universuri paralele. Surorile ei, Timeea şi Liameea, au primit alte daruri. La naşterea lor, ursitoare din cele trei regate s-au adunat pentru a striga urãrile şi au spus aşa: “ cea dintâi fatã va vedea ce a fost şi va învãţa din greşelile strãmoşilor. Mezina va vedea ce va fi şi ce alegeri ne vor aduce pieirea, însã numai cea mijlocie va avea darul a a vedea <ce ar fi dacã-ar fi>. “ Ce ar fi dacã nu ar exista zahãrul? Am fi ceva mai trişti, dar mai sãnãtoşi. Dar dacã nu s-ar fi inventat alfabetul? Nu am fi putut evolua atât de repede. Însã ce ar fi dacã nu s-ar fi inventat benzile transportoare ? Amareea s-a trezit confuzã în acea dimineaţã. Şi-a dat seama aproape imediat cã se aflã într-un univers paralel. Ştia deja din experienţã cã e cel mai bine sã se comporte cât poate de normal. Aparent, se afla într-o cas

Proba 8. Vrei sa fii magician?

Imagine
Soarele, luna şi stelele se adunã Sã danseze împreunã. Pentru amintirea nopţilor de varã, Pentru plimbãrile sub luna clarã, Adaug un ingredient în pãlãrie: Raze din luna arãmie. Aleg un nume: parfumul Katy Perry , Va fi esenţa iubirii. Adun ingredientele ce vor face Lumea în splendoare sã se îmbrace. Adaug stropi din marea rece Ca iubirea sã nu plece. O frunzã verde, vie, Pentru toamna ce va sã  vie. Un cub de zahãr, atât de dulce, Cãtre zãri el te conduce. Te îmbatã cu arome suave Îţi dau o mie de motive Sã strãluceşti, sã fii o divã În viaţã mereu pozitivã. Raze de lunã, stropi de mare, O frunzã şi zahãrul care Se vor contopi sub vraja mea, Se vor iubi în noaptea grea, Iar la final, ca într-un vis Obţin parfumul minunat promis. Vraja mea a adus în minte Aroma vieţii fericite. Pãmânt, aer, apã, foc, Toate împreunã în acest loc, Faceţi vraja sã învie Şi parfumul

Proba 7. STAR – în fiecare zi. Deschis nelimitat la îndeplinirea viselor

Imagine
A fost odatã ca niciodatã un bãieţel foarte curios. Îi plãcea sã facã şi sã desfacã, sã se caţere, sã descopere, sã afle ce s-ar întâmpla dacã… Şi avea câte o idee nouã pentru fiecare zi. Plin de imaginaţie şi cu o dorinţã continuã de a descoperi lucruri noi, nu puţine dintre ideile lui concretizate în fapte se transformau în nãzbâtii de nota 10. Îmi amintesc, eram în ajunul Crãciunului, iar bãieţelul cãruia îi vom spune în continuare V. era foarte trist pentru cã nu ninge. Toatã ziua bodogãnise: -Cum sã avem un Crãciun fãrã zãpadã? Cum? Eu vreau sã mã dau cu sania şi sã fac oameni de zãpadã cu morcovi în loc de nas! Dar oricât ar fi protestat el, pâmântul rãmânea uscat, iar cerul cenuşiu, fãrã urma vreunui fulg. L-am lãsat sã se uite la desene (“uite, pânã şi în desene ninge, nu e corect!) şi m-am dus la bucãtãrie sã îi fac nişte clãtite, gândindu-mã cã poate reuşesc sã îl înveselesc puţin. Şi cum preparam eu clãtite, vine V. foarte fericit, strigând: -Ramona, vino sã

Proba 6. Cata energie consuma biroul tau?

Imagine
E dimineaţã, intru în clãdirea de birouri în care  lucrez şi…stai aşa! Asta nu e povestea mea, în primul rând pentru cã lucrez in tura de dupa-amiazã, iar clãdirea noastrã de birouri este o vilã drãguţã. Aşadar, e dupã-amiazã, intru în curte şi imediat sare pe mine Bella, cãţeluşa firmei şi a noastrã, a tuturor. Mã joc puţin cu ea, apoi intru în casã. Îmi fac un ceai sau o cafea şi privesc în jur, prin bucãtãrie: frigider, cuptor cu microunde, aparatul pentru apã, sandwich maker, aparat pentru cafea. Iar în primul birou, unde stã echipa de marketing şi cea de account numãr unul, douã, trei…zece laptopuri. Plus douã aparate de aer condiţionat. Şi douã imprimante. Avem suficientã energie aici pentru a putea lansa o rachetã de dimensiuni reduse, cred. La o primã vedere, certificatul energetic nu aratã prea verde. Pentru a ajunge în biroul meu, trec pe lângã alte doua birouri, sales şi “the boss”. Alte câteva laptopuri şi acolo. Ajunsã în biroul meu, închid aeroterma, pânã nu

Proba 5. Tricouri cu personalitate

Imagine
Am o mie de poveşti cu tricouri  personalizate ,  de la tricourile cu HIM, Metallica şi Iron Maiden pe care le purtam în liceu, pânã la tricoul negru pe care scria “Come to the dark side, we have cookies” pe care i l-am dãruit unui amic de ziua lui. Acum, mai port tricourile cu trupe doar rar, prin Privat Hell. Dar cum vine vara, îmbrac tricoul meu preferat cu Game of Thrones. În urmã cu doi ani, citeam Urzeala Tronurilor. Şi fiind obişnuitã­ cu cãrticelele mele de 200 de pagini, pe care le citeam într-o singurã zi, ca un gurmand care mãnânca un hamburger dintr-o singurã înghiţiturã, cu cãrţile astea mi se pãrea cã nu fac niciun progres. Aşa cã m-am provocat singurã, pe blog, sã termin de citit volumul pânã la sfârşitul sãptãmânii. Nu am reuşit, aşa cã cititorii mi-au dat provocãri. Cea mai groaznicã a fost sã cânt refernul unei piese de-a lui Biber, cea mai amuzantã a fost sã spun “şase saşi în şase saci” dupã ce muşc dintr-o lãmâie. Am un fel de fascinaţie ciudatã faţã

Proba 4. Hair-Files

Imagine
Din multe puncte de vedere, sunt o tipã norocoasã. Nu am probleme cu tenul, nu sunt nici prea pãroasã. Partea proastã este cã nu prea am material pentru acest subiect. Partea bunã e cã au alţii. În prima parte, vã voi povesti despre o prietenã, o voi numi F. Nu vreau sã îi fac cunoscutã identitatea, din motive evidente. F. are ceva probleme cu pilozitatea, dar pentru cã nu vreau ca acest articol sã devinã prea penibil, voi face referire doar la pãrul de pe picioare. Era o zi caldã de varã, iar F. a venit la mine în vizitã. Am vorbit, am povestit, ne-am fãcut unghiile una alteia, apoi ne-am gândit sã vedem un film. Şi cum stãteam noi aşa în pat, uitându-ne la film, F. începe sã îşi facã poze la picioare. -Ce faci? -Vreau sã îi trimit iubitului meu o pozã cu picioarele, sã vadã cã mi-am fãcut unghiile cu ojã roşie, cum îi place lui. Ceea ce niciuna din noi nu a observant înainte de momentul potrivnic, este cã F. nu era epilatã. Privind acum în urmã, nu ştiu cum am p

Proba 3. Ce fel de stampila esti tu?

Imagine
Oamenii folosesc foarte des expresia “Ce îţi e scris, în frunte ţi-e pus”. Uneori cu sensul din Biblie, dar cel mai des cu sensul “de ce îţi e fricã nu scapi”. Însã am constatat cu tristeţe cã ce cred alţii despre tine îţi e pus în frunte, scris cu litere de-o şchioapã, bolduit şi subliniat pe deasupra, mai degrabã decât ce îţi e scris. Spre exemplu, un copil care îşi exprimã sentimentele negative, care spune ”lasã-mã în pace!” sau “nu îmi place de tine” e automat un copil rãu. Şi i se ştampileazã asta pe frunte. Cum se va comporta? Conform etichetei. Ca un copil rãu. Iar ceea ce este şi mai trist, nu se va mai apãra în faţa adulţilor, daca a fost implicat într-un conflict în care nu el sau nu numai el este de vinã. Sã vã dau un exemplu din lumea oamenilor mari: un avocat.  Un avocat bun în ceea ce face, care are şi o voce minunatã. Într-o zi, vrea sã facã muzicã. Poate ca hobby, poate vrea sã îşi schimbe profesia. Va auzi de la multe persoane : “Pãi, tu eşti avocat, nu cânt

Proba 2. Fii o Ileana Cosanzeana moderna!

Imagine
S-a întâmplat, desigur, înaintea unui eveniment important. Pentru că atunci când eşti stresat, multe lucruri de întâmplã. Pe scurt: era ziua de dinaintea nunţii surorii mele. Urma sa fiu domnişoarã de onoare, una singurã, proaspăt ieşitã dintr-o relaţie. Aşa cã m-am gândit, ca orice domnişoarã singurã, naivã si vulnerabilã, cã poate agãţ şi eu ceva la nuntã. Dar simţeam cã am nevoie de o schimbare. Şi nu puteam sã îmi schimb culoarea unghiilor, marca de cafea bãutã dimineaţa sau parfumul. Asta trebuia să fie o schimbare importantã. Şi a fost. M-am decis sâ îimi schimb culoarea părului. Acţiunea asta a intrat în top cinci greşeli uriaşe. Am mers la magazin şi am cumpãrat o frumuseţe de vopsea blond platinat. O minunãţie. Mã şi vedeam o Ileana Cosânzeana, care va rupe inimile tuturor bãrbaţilor singuri, prezenţi la nunta şi poate şi pe a unora care nu sunt singuri. -Tu eşti sãnãtoasã?! Sorã-mea era gata sã facã un atac de panicã, atunci când m-a vãzut cu vopseaua în cap.

Dexter

Am ajuns pe la finalul sezonului 5 din Dexter. L-am plăcut din primele  episoade, pe el, personajul Dexter. Și am fost sigură ca nu este un monstru, așa cum se considera. L-am învinovățit pe tatăl sau, pentru ca în loc să îl ajute să lupte ca demonii, în loc să îl ducă la un psiholog, i-a pus etichetă de monstru. L-a iubit, negreșit, dar nu a procedat corect. I-am ținut pumnii lui Dex, să nu fie prins, am plâns pentru el când a trecut prin situații grele, l-am înțeles. De ce? De ce am empatizat atât de puternic cu un personaj care este criminal în serie? Din același motiv pentru care îmi iau suturi în cur în mod repetat: vreau să văd ce e mai bun în oameni. Și vreau să cred ca nu sunt singura.

Proba 1. O mie și una de… arome!

Imagine
“ Atunci Şeherezada îi spuse sultanului Şahriar”: "Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan" cã în vremuri de tristeţi profunde şi rãzboi, a fost o frumoasã fecioarã ce era mereu nefericitã de soţul sãu, sultanul Devrim . Fata se numea Huliyah, iar frumuseţea ei era preaslãvitã în tot ţinutul, dar, vai, viaţa ei era un coşmar! Însa Allah s-a îndurat de ea si a lãsat-o sã fugã de nemernicia soţului ei.  A pornit pe drumuri necunoscute, prin frig şi noapte, mânatã de dorinţa de a scãpa de nefericire. Istovitã, cu picioarele rãnite de pietrele dure şi lacrimile demult uscate, a ajuns la o cabanã lãsatã în paraginã, la marginea pãdurii. Huliyah a deschis uşa cu fricã, iar vântul puternic al nopţii a vâjâit prin cotloanele întunecate ale cabanei. A intrat inãuntru şi s-a culcusit intr-un colţ. Singurã şi îngrozitã, tremura de frig si spaimã şi tocmai târziu dupã miezul nopţii, a aţipit. A trecut poate o orã când a auzit gonind caii sultanului, bãtând pãmântul cu copita s