Postări

Se afișează postări din aprilie, 2015

Stiu ca e aici, am vazut pe facebook!

Imagine
Mi-am amintit ceva funny in timp ce rascoleam prin amintiri si poze de pe facebook. Cam acum un an, am fost in vizita la M. Cum am intrat in camera ei am zis: Adu-o pe Ramona! Ramona e pisica ei. Faptura aia tine mortis ca oricat ar fi de mangaiata, rasfatata, flocosita, sa torca numai si numai cand o iau eu in brate si oricat as fi rugat-o, implorat-o si amenintat-o pe M., nu am putut-o opri din a-i zice pisicii Ramona. Si a adus faptura pe nume Ramona. Faptura care nu avea voie in casa. Stam noi cu ea, ceva mai tarziu ne luam sa mancam in camera, mai povestim, facem si niste poze dintre care punem vreo doua pe facebook. Vreo 10 minute mai tarziu, intra mama lui M. in camera. M., la fel de natural ca si grija, acopera pisica cu o patura. Maica-sa scaneaza camera si zice: -Unde e pisica aia? M.: -Nu stiu, prin curte... Maica-sa: -Stiu ca e aici, am vazut pe facebook!! Verificam pozele. Dap, in ambele se vedea pisica, dormind linistita in pat!

De ce urasc interviurile de grup

Imagine
Toamna trecuta, cand imi cautam frenetic un job, am participat la multe interviuri de grup. Le-am urat. Pe toate, impreuna si pe fiecare in parte. Astazi, cand mergeam pe strada si ma gandeam la Dumnezeu stie ce, mi-am amintit de interviurile de grup. De ce nu imi plac? Sa vedem: tu ma suni si eu iti raspund. Te prezinti si ma intrebi daca mai sunt interesata de jobul X, la care am aplicat de curand. In momentul ala, vocea mi se schimba, sunt (sau incerc sa par) foarte incantata. N-ai idee ce faceam cand m-ai sunat. Poata dormeam, poate ma cacam, poate mi-o trageam, poate plangeam pentru ex-ul. Nici nu te intereseaza. Dar ideea e ca am bunul simt sa par incantata. Si de aici incepe nebunia. Imi aleg atenta hainele: sa nu fie exagerat de elegante sau office, sa nu para ca m-am straduit exagerat de mult. Stau 3 ore in fata sifonierului pana decid cu ce sa ma imbrac, imi fac unghiile: ceva dragut, sa para ingrijite, dar sa nu fie o culoare exagerata. Ma spal pe cap, imi aranjez paru

Taximetristii tineri vs. Taximetriștii batrani

De ceva timp ma plimb destul de des cu taxiul si nu am putut sa nu observ unele diferențe intre taximetriștii tineri si cei bătrâni. Taximetriștii tineri merg cu mare viteza, iar legile de circulatie sunt sub demnitatea lor, cei mai in vârstă sunt ceva mai prudenți. Asta nu înseamnă ca merg încet, dar, totuși... Daca li s-a stricat aparatul de taxat, ambreajul, frana sau orice altceva, un taximetrist in varsta îți va spune:" îmi pare rău, nu pot onora aceasta cursa, chem un coleg sa va duca." Cei tineri vor merge așa, eventual daca e stricat taxatorul vor " aproxima" o sumă de plata dubla fata de cea reala, dar nu oricând, ci când ajung la destinație. Aici e si vina călătorilor, pt. ca:1. Imediat după ce te urci si a pornit trebuie sa verifici aparatul de taxat, pornirea e 1,20 ron, daca a pornit si a mers câțiva metri si aparatul arata zero înseamnă ca e stricat/ oprit. Si 2. pentru ca le permitem. " Cat costa, 50 Ron? Stați ca nu am la mine, sun pe cineva

Multumesc, mama!

Www.totuldespremame.ro/tu-mama/jurnal/episodul-91-eu-cea-pe-care-n-am-iubit-o Am citit articolul asta si mi-au dat lacrimile. Si m-am gândit la cat sunt de norocoasa. Ii ziceam mamei de curând ca întotdeauna am apreciat la ea ca deși nu era de acord cum ma îmbrăcam in adolescenta (nici acum nu e mereu de acord cum ma îmbrac/încalț/fardez), niciodată nu am avut conflicte pe tema asta. Ca sa înțelegeți ce zic mai jos, ar trebui sa citiți articolul Mama m-a lăsat sa port sutien in clasa a cincea, cu toate ca nu aveam ce sa bag in el. M-a lăsat sa ma epilez, pensez, tund cum îmi place mie, nu cum ii place ei. Niciodată, mama nu m-a făcut sa ma simt urâtă, nu mi-a creat complexe Au fost alții care mi-au creat complexe, dar pentru mama am fost mereu "papusa frumoasa". Si acum, in zilele in care am chef sa ma aranjez si sa ma moțez înainte sa plec la munca, vine mama si îmi zice: " ce fata frumoasă am" sau "ce bine arați'. Îți mulțumesc, mama! Îți mulțum

Misterul bonului

Ieri am cumpărat o penseta pentru E. de la un magazin de la metrou. Plătesc, iau penseta și dau sa plec, moment in care vânzătoare striga după mine disperata, ca si cum viață ei ar fi depins de asta: "bonul, bonul!!"", fluturând spre mine bonul. L-am luat, intrebandu-ma de unde atâta disperare pe ea, săraca. Fac doi pasi, vad un magazin închis de ANAF pentru ca nu a dat bonuri. Mister elucidat.