Suflet visator

De Valentine's day i-am luat flori mamei mele. "Pentru ca o iubesc, gen." Am plans mult la "The vampire diaries" si  "Grey's anatomy". Am spus impreuna cu Caroline "nu sunt pregatita" si impreuna cu April "nu e drept". Am stat toata ziua in casa, deci am fost scutita de inimioare rosii si roz si fluturasi si "rozomovisme" d-astea. Si m-am amuzat citind asta: Si cu toate ca nu sunt sarbatoresc nimic pe 14 februarie, am profitat de reducerea de Valentine's de pe foodpanda si mi-am comandat niste mancare chinezeasca. Am avut cateva intrebari existentiale de genul "incotro ma indrept" si "care imi sunt adevaratii prieteni", dar mi-a trecut. Apoi am ascultat melodia asta: Şi sunt momente Şi chiar şi zile În care bei chiar dacă ştii că iei pastile,  În care ciocolata distruge-orice dietă,  În care pe la 12 noaptea-ţi place ceaiul cu cotlete,  În care vrei să dormi şi luni şi marţi pîn...

Dezamagirea te pocneste uneori cand ti-e lumea mai draga. Si, mama, ce mana grea are! Ma simt ca la 15 ani, cand investeam totul intr-o prietenie, apoi eram distrusa cand se sfarsea. Dar nu e vorba numai de sfarsit. E vorba de faptul ca iti pui increderea in niste oameni, ai sentimente pentru ei, iar ei isi bat joc. Si afli ca i-ai investit cu niste calitati pe care nu le-au avut niciodata. Pacat. -Esti suparata? -Nu. -Hai ma, ca esti suparata. -Nu sunt suparata. Sunt ranita, am spus dupa ce a iesit din incapere. E o diferenta. Doare mai tare. ...so imagine my disappointment when I wake up (...) and discover that you are no more than… ordinary! What happened to you?! – Ellis Grey, Grey’s Anatomy Si, Jenna, inca imi mai vine sa plang cand ascult melodia asta: