Copilaria noastra vs. Copilaria voastra

Ma uit si vad cum tot mai multi parinti au tendinta sa isi creasca copiii intr-un balon de plastic. Nu le dau porc pana la 3 ani, nu le dau ciocolata ca agita, cola nici atat, multi copii nici nu stiu ce gust are. Nu ii lasa la desene mai mult de o ora pe zi, nu ii lasa singuri in casa pana pe la 10-12 ani si multe, multe altele.
Ma intreb: cum om fi supravietuit noi, astia din generatiile ’80-’90? Noi, care ne uitam toata ziua la desene si nu mai zicea nimeni nici ca ne strica vederea, nici ca sunt prea violente pentru varsta noastra. Noi, care mancam margarina pe paine si guma Turbo sau Barbie si nu mai zicea nimeni ca sunt cancerigene.
Va dati seama? Noi, care umblam cu cheia de gat de la 6 ani, stateam bot in bot cu toti cainii maidanezi, noi care cand prindeam Cola sau ciocolata mancam si beam pana ni se facea rau si nu zicea nimeni nici ca ne agita, nici ca ne face rau la stomac.
Noi nu aveam case Barbie si masini cu telecomanda, faceam casute din cutii de chibrituri si pachete de tigari goale, cornete din foi de caiete scrise, noi ne murdaream pe maini afara si nu ne stergea nimeni cu servetele umede, pur si simplu stateam asa pana intram in casa si ne spalam pe maini.
Noi ne rupeam hainele si ne juleam genunchii jucand Frunza si Tara, tara, vrem ostasi, mergeam cu rolele si bicicleta fara casca sau cotiere si genunchiere si nu mai era nimeni atat de disperat ca o sa ne spargem capul. Si daca ni-l spargeam, ne duceam la spital sa ne coasa si asta era.
Noi ne duceam sa cerem apa la o tanti de la etajul unu si ne umplea o cana mare din care beam toti…si nu mai zicea nimeni ca beam din cana ei sau ca bem unul dupa altul.
Si daca eram la tara, ne urcam in copaci, luam fructa si o mancam, nu se gandea nimeni ca trebuie spalata…si daca ne cadea pe jos, o luam, o suflam de doua ori si continuam sa o mancam.
Uimitor, am crescut si suntem sanatosi!

Multi cred ca am fost copii oropsiti, dar eu una cred ca am fost niste copii fericiti, mai fericiti decat cei din generatia actuala.
Post copiat de pe ramonafiction, scris in urma cu un an.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

A doua recenzie in cadrul campaniei vALLuntar

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. "Cheia" de Simon Toyne Câţi dintre noi nu ne-am pus întrebãri despre divinitate? Câţi nu ne-am întrebat de unde venim şi unde ne ducem, sau, şi mai important: de ce? Eu sper cã voi, cititorii mei, v-aţi întrebat asta, şi nu o data, ci de zeci de ori. Nu conteazã dacã nu aţi ajuns la niciun rãspuns, întrebarea face totul. Cred cã nu sunt singura care e supãratã pe Bisericã şi nu o mai ascultã când spune “Fiţi umili şi darnici…în timp ce noi, preoţii, avem vile şi BMV-uri.” Când a apãrut pentru prima data “Codul lui DaVinci”, lumea a explodat. De ce? Pentru cã avea sens. Pentru cã ne rãspundea la întrebãri, într-o mãsurã. Pentru cã avem nevoie de rãspunsuri, de rãspunsuri care sã se lege, şi pentru cã ne-am sãturat de mantra “crede şi nu cerceta”. Pentru cã mintea omului inteligent vrea sã descopere cerul şi ce e dincolo de el. Simon Toyne ne hrãneşte nevo...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe