Hansel şi Gretel: Vanatorii de vrajitoare

Acum ceva timp m-am hotarat sa vad cate un film pe saptamana, la cinema sau acasa, nu conteaza. Preferabil la cinema, ca acasa nu prea am rabdare. La cinema, odata ce am intrat, n-am de ales, decat sa vad filmul. E si mai funny, in plus.

 De ce mi-am propus asta? Pentru ca in ultimul timp (ultimii ani, mai exact) m-am uitat mai mult la seriale si am descoperit de curand cu stupoare ca nu prea mai am rabdare sa ma uit la filme. Citisem undeva ca serialele iti spala creierul si am pufnit, intrigata.

 Dar...lucrurile stau cam asa: la seriale ai aceleasi personaje, deci nu trebuie sa te strofoci sa le cunosti, esti deja plasat in timp si spatiu, deci nu iti trebuie rabdarea aia de inceput, iar actiunea se continuia, deci nu trebuie sa te strofoci sa intelegi de unde, cum, si de ce. In plus, serialele aparute in ultimii ani au multa actiune, care se desfasoare pe repede-inainte. Concluzia? Nu prea ai nevoie de GANDIRE sau de RABDARE atunci cand te uiti la seriale. Sunt simple, nu iti solicita atentia sau inteligenta prea mult si te fac sa devii lenes in gandire. (Exista si exceptii, vezi: Game of Thrones)
Deci...filme. Am vazut saptamana trecuta Cronicile Casterilor, azi am vazut Hansel si Gretel. Mi-am dorit sa il vad de cand am auzit prima data de el. Asa ca l-am vazut azi. Eu, cu vara'mea, si inca 3 ametiti, atatia eram in sala. Mi-a placut. E genul meu de fantasy, cu actiune, mister si umor. Mi-a placut de Gretel, e un personal cu cojones. Hansel e cam tampitel pe alocuri, dar amuzant. Am ras la unele scene de-am lesinat.

 Ideea o stiti cu totii. Filmul ne spune ce se intampla cu Hansel si Gretel in viata adulta. E putin schimbata si povestea initiala, ca sa se poata crea mai mult mister.

 Nu stiu daca am scris pe blog despre Viata lui Pi, pe care l-am vazut luna trecuta, dar dat fiind ca a luat 3 Oscaruri, merita sa (re)amintesc despre el. E tare si merita, merita, merita.

 Gata cu vorba, ma duc sa termin de citit P.S. Te iubesc.

 p.s.ma gandesc la o semnatura, ceva.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe