Suflet visator

Iar am absentat nemotivat. Ca si scutire va prezint seria "Cantec de gheata si foc" de George R.R. Martin, care e exceptionala si ma tine lipida de Kindle in 90% din timpul meu liber. Ce fac in restul timpului? Ies in oras. Sau dorm. Sau ma duc la S. la munca si ne jucam ca disperatele Pou. Adevarul e ca am avut si o perioada mai linistita, daca nu de fericire, atunci de pace. Urmarind postarile mele, cred ca se vede ca scriu mai des atunci cand sunt suparata, nemultumita, trista, frustrata, etc. Dar, hei, incepe SuperBlog pe 1 octombrie, asa ca o sa aveti o gramada de articole de citit.

Nu pot sa mai tac. Daca mai aud o singura data "saraca bunica lui Ionut, care nu are nicio vina, biata femeie" ma dau cu capul de pereti. Presupun ca stiti la ce ma refer. La cazul cu copilul omorat de caini. Din punctul meu de vedere, bunica are TOATA VINA. Eu am grija de copii de ani buni, deci nu sunt o persoana care nu are habar cu ce se mananca. Atunci cand in grija ta se afla un copil, nu il scapi din ochi. Iar daca vezi ca lipseste, incepi sa il cauti, mobilizezi lumea din jur sa te ajute, suni la politie. Nu te asezi pe banca si zici "Lasa, ca se intorc ei". Ar fi putut sa cada in lac si sa se incece, ar fi putut fi violati sau rapiti sau ar fi putut sa cada in rapa si sa isi rupa gatul. S-a nimerit doar ca acei caini sa fie acolo, daca nu erau, putea sa li se intample altceva. Oricum tot cazul e dubios. Am vazut reconstituirea traseului de oameni adulti, internetul vuieste ca se ascund informatii. Nu vreau sa intru in polemici despre cainii maid...

1.Cum am dormit noi in cort cu briceagul si sprayul paralizant la cap. Am invatat si eu ceva de la Vicky aka nymphette_dark99. Am plecat cu M. la mare, patru zile cu cortul. Initial am vrut sa campam pe plaja, dar ne-a speriat frigul, asa ca am gasit cu 10 lei pe noapte la un nene in curte. La 'Nea Panait, mai exact. Avea nenea asta un caine foarte inteligent, care ne-a latrat prima data cand am ajuns, apoi ne-a mirosit si ne-a lasat in pace. Dupa ce am instalat cortul am plecat pe plaja si ne-am mai intors noaptea. Cainele latra de ziceai ca nu ne vazuse vreodata. Eu zic "M., ce facem acum, dormim la poarta!". Pana la urma ne-am apropiat de gard, ne-a mirosit, si-a adus aminte de noi si ne-a lasat sa intram. Cainele asta era o ea care avea si un pui, mic si dragalas, care a vrut sa doarma cu noi in cort, nu reuseam sa il mai scoatem. Desi ar fi fost o idee buna sa il tinem sa doarma cu noi, l-as fi luat in brate noaptea, cand mi-era frig. Nu stiu daca asa ii e...

Si m-am intors de la mare. A fost cald, a fost frumos, am inotat o gramada, am ascultat folk trei seri la rand si am reusit sa racesc. Grav. Cobza. Revin cu un post mai elaborat cand scap de muci si febra. Pana atunci, va las niste poze dragute.

Daca e toamna, e Super Blog. M-am inscris si eu, e al doilea an in care particip, dar de aceasta data voi participa cu acest blog. Deci, in curand Super articole de super bloggar.

Am fost cam absenta de pe blog in ultimele zile. Am fost absenta si pe Facebook, si peste tot. Am fost absenta. Punct. Ce am facut? Asta ma duce cu gandul la colajele alea de pe FB cu "ce crede mama ca fac", "ce cred prietenii ca fac", "ce fac de fapt". Cam asa: Pai, am avut cateva zile libere, timp in care am zacut in pat toata ziua si am citit "Cantec de gheata si foc#2-Inclestarea regilor". Am iesit afara dimineata si seara sa plimb cainele si cam atat. Mi-am luat din prima zi tigari si fructe cat sa imi ajunga pentru toata mini-vacanta, asa ca nu a mai trebuit sa ies. Am mai facut si chestiile astea, intr-o pauza" Daca in postul anterior imi doream sa vina toamna, acum m-am razgandit: "Da, Doamne, daca existi, sa mai fie vara inca o saptamana, sa prind si eu vreme buna la mare!". Va las, sper sa revin saptamana viitoare cu multe povesti frumoase din Vama.