Un post asa, ca inainte de Anul Nou.

Ma invartesc intr-un nenorocit de cerc vicios: mai intai este indiferenta prefacuta, apoi speranta, dupa aceea o speranta mai mare, dupa aia vine certitudinea, apoi lovitura. Dupa lovitura urmeaza multa, multa durere si certitudinea ca nu voi mai face asta. Si apoi o iau de la capat.

Am nevoie sa ma departez de rahatul asta, o departare geografica sau emotionala, nu conteaza, orice numai sa ies din cerc.

Ma intreba M. acum ceva timp: "De ce iti e atat de frica sa faci ceea ce iti doresti?". "Pai", i-am zis, tu nu intelegi...".

Ba intelege. Mi-e frica, la naiba! Si m-am saturat!
Cand am devenit eu genul ala de persoana?
Nici macar nu stiu exact ce gen, dar nu e ok.

Pentru prima data, nu sunt de acord cu ce zicea Paler. De fapt, sunt chiar furioasa ca a zis asta: "Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul."

Daca cineva nu te iubeste cum ar vrea tu, ar trebui macar sa te iubeasca asa cum esti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã