Era o dungă albă
pe atunci răvăşităîn pieziş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând paşii
noştri atingând clipele rătăcitoare.
O, erai un om frumos, şi
subţire, foarte palid!… Printre ochii tăi curgea un mănunchi
de aripi albe, parcă
cineva pe sus cu o coasă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase…
tu treceai mânjit pe aripi şi
cu pene şi cu fulgi. Unde eşti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescenţã
Comentarii