Astazi miroase a toamna

Nu e vorba de un miros, ci de o sinestezie.

Cand m-am trezit, lumina din camera era rosiatica, filtrata de draperii.

Era culoarea aia pe care o au frunzele de stejar cazute toamna si imediat gandul mi-a zburat la faptul ca astazi este ultima zi de vara.

Nu sunt deprimata ca vine toamna. Nici trista, nici melancolica. Doar resemnata. E un fapt, e un nou ciclu.

Te rog, draga toamna, adu-ne vremuri mai bune. Nu calde, dar mai bune!


Si nu stiu de ce, dar imi tot vine in minte poezia asta:


Chip de cireasa muscata de un elf 
zburând tot timpul într-un alt 
miraj visat. 
...Sandà pe care mi-o-ncalta un zeu 
în salt pe inorogul vel înalt 
si insauat. 
Si voi veni sa ma prostern 
mai mult ranit si mult 
învins, 
Când ai sa bati pe un cadran etern 
un nor mai alb si mult mai mult 
care a nins. 

Nichita Stanescu - Cavaler Al Florii De Cires

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã