d-aia nu suntem noi manageri: citim prea mult

"Doar nu sunt nebun, sa citesc o carte pe saptamana, e prea mult."
Un manager

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dungă albă pe atunci răvăşităîn pieziş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând paşii noştri atingând clipele rătăcitoare.
O, erai un om frumos, şi subţire, foarte palid!… Printre ochii tăi curgea un mănunchi de aripi albe, parcă cineva pe sus cu o coasă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase…
tu treceai mânjit pe aripi şi cu pene şi cu fulgi. Unde eşti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescenţã
Citiți mai multe

Surori? Surori.

Imagine
De cand ma stiu, mi-am dorit o sora.

Mi-o imaginam ca pe o persoana foarte asemanatoare mie, cu care sa impart totul, de la dulciuri si jucarii in copilarie, de la haine si farduri, pana la experiente foarte personale. O Persoana care ma intelege si ma accepta neconditionat, care este mereu acolo pentru mine, o persoana care ma intregeste.

Asta e unul dintre motivele pentru care caut sa leg prietenii foarte stranse, in care sunt implicanta total, in care daruiesc tot ce tine de mine, ma daruiesc pe mine neconditionat.

De cand M. locuieste la mine, mai exact in camera mea, in patul meu, in sifonierul meu, in comoda mea, ma incolteste un gand: bine ca nu am o sora!

O sora ar insemna cu 50% mai putin loc in care sa imi pun hainele si fardurile si cartile si toate lucrurile mele, mai putin loc in care sa exist. Si de doua ori mai multa dezordine in camera.

 Daca exista o persoana mai imprastiata si mai dezordonata decat mine, ea este M. Ca doar suntem surori, nu? De suferinta. :))

Dar, des…
Citiți mai multe