Despre Dora, despre moarte, dar mai ales despre viata

Port șosete de lână făcute de bunică-mea si citesc "Păpușile" Cristinei. M-am gândit mult la moartea bunicii pe parcursul citirii cărții. Si la moarte, în general. Dar și la viață. Cel mai mult la viață. La momentele în care puteam să risc, dar am preferat să stau cuminte. La momentele în care puteam să trăiesc cu adevărat, dar am ales doar să supraviețuiesc. La momentele în care puteam să fiu mai mult Luna. Dar am ales să fiu Dora. Dora ei, din "Păpușile", Dora mea, din " Ma sinucid mâine " . Dora cea care se gândește la consecințe poate prea mult. Seamănă mult acestea, cu toate că prima fuge de moarte, pe când a doua aleargă înspre ea. Unde sunt eu? Care e drumul meu?

Comentarii

Anonim a spus…
Dora Cristinei, Dora ta, si totusi atata viata in ambele Dore.
Asteptam noutati pe blogul tau.

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã