Happy si apa. Sau Happy si atat.

In timp ce ma uitam la un clip de pe FB, cu multi catei care se jucau intr-o piscina, mi-am amintit de verile mele la tara cu Happy.

Pe vremea cand traia mamaie, eram binevenita la tara oricand, sa stau oricat vreau. Si, cu toate ca pentru oricine dorea sa o asculte, spunea clar ca nu tolereaza cainii in casa, mamaie ma primea cu Happy. Si nu il certa cand il vedea stand in varful patului.

Imi amintesc de o vara, aveam vreo 18-19 ani cred, oricum, eram prin liceu. Am mers la tara cu mama si Happy, iar catelul meu s-a prins rapid cam ce ar trebui sa faca un caine de curte: 1. nu face in curte, chiar daca are acolo pamant si pomi, adica zona numa' buna de facut pipi. 2.latra la tot ce misca pe drum. 3. daca nu vrei sa fii alergat cu aracu' nu trata gainile ca pe o jucarie personala. 4. daca o baba prietena cu mamaie intra in curte cu un bat, ea chiar il va folosi, asa ca mai bine fugi!

Am crezut ca daca stau cu Happy la tara voi scapa de plimbare. Gresit. De doua ori pe zi se aseza langa stalpul de care era agatata lesa si statea. Daca nu il baga nimeni in seama, plangea.Pentru ca, asa cum am zis mai sus si ne-am prins si noi la un moment dat, nu facea in curte.

Asa ca intr-o zi am mers cu el la Arges. Si cu ocazia asta am aflat ca lui Happylica al meu ii e frica de apa. Adica, il mai spalasem in cada si statea cuminte, desi se matzaia si plangea. Nu stiu de ce ma asteptam sa sara in apa dupa bat, dar cert e ca nu a facut-o. Am intrat eu in apa, l-am chemat, a intrat si mama, l-a chemat si ea. Nu si nu.

La un moment dat, alerga pe marginea apei, iar malul s-a surpat si el a cazut. In apa. In apa adanca. M-am cacat pe mine, dar am aflat repede ca Happy stie sa inoate, doar ca nu ii place.

Peste cateva zile, s-a gandit mama sa il ducem la Arges sa il spalam, ca era cam murdar. (Cam e eufemism, caci in realitate era jegos in toata puterea cuvantului) Oricum, a fost o idee proasta, pentru ca 1. nu a stat cuminte, ca in cada, ci ne-a zgariat, si pe mine si pe mama de ne-au gasit toate cele si 2.dupa ce a iesit prin apa s-a tavalit prin nisip, noroi, buruieni, pamant si iar nisip, pana a devenit mai murdar decat era inainte.

Uneori ma gandesc "vreau si eu un caine cum au alti oameni, un caine caruia sa ii placa apa, sa fie sociabil, sa ma asculte, sa pot iesi cu el in parc, sa asculte comenzi, sa nu muste alti caini sau toti oamenii care intra in casa si il baga in seama.






Dar apoi ma uit la el, cum sta nu langa mine in pat, ci pe mine, ii zic muta-te, si se muta la perete. Se culcuseste si ii vad boticul alb, de mosulet, apoi adoarme atat de profund, ca, pana nu pun mana pe el, nu se trezeste. Si vine la mine, ma linge pe nas, iar eu il mangai si ii fac masaj. Iar cand sunt suparata sau plang, se culcuseste langa mine si imi linge lacrimile de pe fata. Atunci ma gandesc ca am cel mai minunat caine din lume si nu imi trebuie altul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã