Greseli bune, greseli rele




Faza cu "omul din greseli invata" e sucks. Pentru ca oricat de mult ai invata din ele, greselile au acest mic inconvenient ca nu mai poti da timpul inapoi si sa alegi calea cea buna.


Greselile bune, din care inveti cu adevarat sunt cele care isi au izvorul in mintea ta si numai acolo. Din alea castigi enorm. 


Greselile rele sunt cele care vin din idei care nu iti apartin.Daca cineva iti da un sfat si te hotarasti sa il accepti, iar acel sfat te duce la o greseala imensa, ai pierdut enorm.


Analizand putin istoricul greselilor omenirii in general si al meu in particular, cred ca e mai bine sa inveti si din greselile altora. Macar un strop de invatatura sa culegi si de acolo. Oricum viata e prea scurta: daca ai timp sa faci toate greselile, nu ai timp sa inveti din ele.


Uite, invatati si din greseala mea: prietenii sunt minunati, prietenii sunt incredibili. Fara sarcasm, cine ma cunoaste stie cat pret pun pe prietnie. DAR ceea ce e bun pentru prietenii nostri nu e neaparat bun pentru noi. Un prieten poate sa iti dea un sfat din toata inima, fara sa isi dea seama ca de fapt ceea ce pe el il ajuta, tie iti va face rau.


Fiecare om e unic si fiecare om are dreptul si obligatia sa ia propriile decizii si sa isi traiasca propria viata.

Comentarii

Amaya a spus…
Ai dreptate. E fundamental sa invatam din greselile noastre si ale celor pe care ii cunoastem intrucat doar asa ne putem maturiza si ne putem construi o personalitate puternica, pe care viata sa nu o doboare. Nu intotdeauna prietenii ne dau cele mai bune sfaturi, dar simplul fapt ce le pasa de noi intr-atat incat sa doreasca sa ne ajute inseamna mult.

P.S. Din toamna ma mut in Bucuresti. Poate ne intalnim intr-o zi la un suc/o cafea. Imi pare rau ca nu am mai vorbit de mult, dar folosesc rar mess-ul, din pacate. :(
30 august 2011 la 07:43
Ramona a spus…
>:d< Ma bucur ca nu m-ai uitat. De abia astept sa ne vedem.

Cat despre prieteni, asa e, sa ne fie alaturi e de nepretuit, dar si drumul spre Iad e pavat cu intentii bune.
30 august 2011 la 11:26
Ramona a spus…
p.s.: intr-un fanfic scris de mine in colaborare cu o prietena, personajul principal se numeste...Amaya. Asa, pentru ca nici eu nu te-am uitat :X
30 august 2011 la 11:27
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

A doua recenzie in cadrul campaniei vALLuntar

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. "Cheia" de Simon Toyne Câţi dintre noi nu ne-am pus întrebãri despre divinitate? Câţi nu ne-am întrebat de unde venim şi unde ne ducem, sau, şi mai important: de ce? Eu sper cã voi, cititorii mei, v-aţi întrebat asta, şi nu o data, ci de zeci de ori. Nu conteazã dacã nu aţi ajuns la niciun rãspuns, întrebarea face totul. Cred cã nu sunt singura care e supãratã pe Bisericã şi nu o mai ascultã când spune “Fiţi umili şi darnici…în timp ce noi, preoţii, avem vile şi BMV-uri.” Când a apãrut pentru prima data “Codul lui DaVinci”, lumea a explodat. De ce? Pentru cã avea sens. Pentru cã ne rãspundea la întrebãri, într-o mãsurã. Pentru cã avem nevoie de rãspunsuri, de rãspunsuri care sã se lege, şi pentru cã ne-am sãturat de mantra “crede şi nu cerceta”. Pentru cã mintea omului inteligent vrea sã descopere cerul şi ce e dincolo de el. Simon Toyne ne hrãneşte nevo...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe