Ce am invatat in anul 2011



Am invatat ca nimic nu e sigur. Nici iubirea, nici prietenia, nici loialitatea. Sunt lucruri pe care nu te poti baza, caci dispar chiar atunci cand esti mai sigur de ele.


Am invatat ca omul in viata sa trebuie sa ia propriile decizii, sa nu mai plece urechea la ce zic altii, sa isi traiasca viata asa cum crede, ca e viata lui, nu sa traiasca dupa principiile de viata ale altcuiva. Sa faca propriile greseli, nu greselile altora. 


Am invatat ca nimic nu e perfect, iar oamenii care cauta perfectiunea vor sfarsi singuri, doar ei cu idealul lor.


Am invatat ca cine crede ca merita sa fie iubit, pur si simplu, se insala amarnic.


Am invatat ca e prea adevarata vorba aia "cum iti asterni, asa vei dormi."



Am invatat ca persoanele care ne iubesc cu adevarat sunt cele care ne spun unde si cand gresim, chiar daca stiu ca vom ajunge sa le uram pentru asta.


Am invatat ca niciodata nu este prea devreme sa faci ce iti doresti sau prea tarziu pentru a face ceva pentru care nu esti pregatit.


Am invatat ca oricat de mult rau ne-ar fi facut o persoana, pana la urma vom ajunge sa ne simtim obositi si batrani de atata ura.


Am invatat ca oamenii care te iubesc cu adevarat sunt cei care iti spun ca esti un nesuferit, apoi vin la 3 noaptea sa te duca la spital pentru ca te simti rau.


Am invatat ca boala sufletului imbolnaveste si corpul.


Am invatat ca exista oameni carora le pasa de tine, chiar daca nu te cunosc. Pe scurt, mai exista inca oameni buni.


Am invatat ca iubirea nu e de ajuns pentru a cladi o relatie, indiferent de ce natura. Trebuie sa mai adaugi rabdare, altruism, calm si iertare.


Si totusi, am invatat ca iertarea nu e totul. 


Am invatat ca unele greseli sunt atat de mari incat nu mai pot fi reparate. Noi trebuie doar sa le acceptam si sa avem grija sa nu le facem si a doua oara. Si sa traim in culpabilitatea de a le fi comis.




Am invatat ca prieteni sunt aceia care stiu sa intoarca si celalalt obraz.


Am invatat ca suferinta nu ne face sa nu mai avem nimic de pierdut, ci sa pretuim si mai mult ceea ce avem.


Am invatat ca exista destin, soarta, Dumnezeu, sau cum i-o zice. E cineva sau ceva care nu ne lasa chiar asa, de capul nostru.


Am invatat ca increderea e un lucru fragil, greu de obtinut si usor de pierdut.



Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.(Octavian Paler)



Atatea am invatat eu, pe pielea mea, intr-un an lung care a parut foarte scurt.


Nu a fost usor, dar ma bucur ca am reusit sa invat ceva din fiecare experienta.






Comentarii

Nyx a spus…
Foarte adevarate invataturile tale, Ramona. Desi le "stiu", daca pot spune astfel, cred ca nu le voi constientiza decat atunci cand voi trai dezamagiri sau...we.
30 decembrie 2011 la 09:31
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe