Un Craciun fara dorinte



Spunea cineva odata, un mare om, ca se teme de oamenii fara vicii. Pentru ca oamenii fara vicii sunt oameni fara slabiciuni. Bineinteles, prin vicii intelegem mult mai mult decat fumat, alcool sau cafea. Viciile sunt numeroase si iau diferite forme.

Mie una, intotdeauna mi-a fost frica de oamenii fara dorinte. Daca intrebam pe cineva "Ce iti doresti de Craciun?" sau "Ce iti doresti de ziua ta?" si acea persoana raspundea "Nimic", eu ma panicam, pentru ca-asa credeam eu la acea vreme- un om fara dorinte e un om care nu are nimic de pierdut.

Dar nu e asa. Stii de ce sunt asa sigura?

Pentru ca si eu am ajuns un om fara dorinte.

Toata lumea ma intreaba ce vreau sa imi aduca Moshu' si eu raspund mereu la fel: nimic. Niciun lucru material nu mi-ar putea aduce bucurie. O sa primesc multe, probabil, asa se intampla de fiecare data cand nu imi doresc nimic. Primesc multe lucruri pe care in mod normal mi le-as fi dorit, iar eu ma prefac fericita, cand de fapt nu vroiam nimic.

Nu pentru ca nu exista nimic ce imi doresc, ci pentru ca ceea ce vreau eu nici macar Mos Craciun, daca ar exista, oricat ar fi el de magic, nu mi-ar putea aduce.

Nici macar el nu ar putea reintregi familii dezbinate, nu ar putea repara prietenii stricate, nu ar putea pune suflet intr-o inima goala, nu ar putea schimba trecutul.

Acum stiu ca un om fara dorinte nu e un om care nu are nimic de pierdut, ci un om care a pierdut prea multe.

Si totusi, imi doresc ceva de Craciunul asta: sa ninga.

Eu, care urasc zapada, vreau sa ninga, pentru ca Vladut de abia asteapta zapada si vreau sa il vad cum se bucura, vreau sa il plimb cu sania si sa facem oameni de zapada si asa sa imi dea si mie o mica bucatica din bucuria lui.

Comentarii

Anonymous a spus…
nu-l subestima pe moshu:P cine stie ce surprize iti pregateste:))
11 decembrie 2011 la 08:38
Alexya a spus…
Frumos post.
Imi doresc si eu sa ninga. Sper sa ti se indeplineasca dorinta de Craciun.
11 decembrie 2011 la 12:35
Ramona a spus…
aia cu zapada sau aia cu familia, prietenii si sufletul gol?:))
12 decembrie 2011 la 08:32
Alexya a spus…
Ai spus ca iti doresti sa ninga:)). Asta e dorinta ta de Craciun, nu? Eu acest lucru doresc sa se indeplineasca... si toate dorintele, sa nu zici ca sunt zgarcita:)).
Take care.
12 decembrie 2011 la 10:08
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe