M-am saturat

In urma cu ceva timp, eram mare patriota.(Nu va luati de cuvantul asta, ca e corect, asa zice in dex)
Cand auzeam ca cineva zice ceva rau de Romania saream in sus. Ma amageam intr-un fel, zicand Bai, e o tara frumoasa, cu peisaje superbe, iar de-a lungul timpului, a dat lumii mari oameni, de care s-a auzit mult peste hotare, gen Mircea Eliade, Emil Cioran, Nadia, Hagi (Si Dracula, da).


Dar cu cat am inghitit mai multe cacaturi made in Romania, cu atat am ajuns sa nu mai suport.


De exemplu, editurile romanesti nici nu se obosesc sa citeasca un manuscris pe motiv ca scriitorul e debutant. Si daca vreun editor plictisit il citeste si vede ca e bun iti zic Da, il publicam, te costa o mie de euro. 

Ce-a facut, ma?
Cum e posibil, frate, ca o editura sa iti ceara bani ca sa publici o carte? E ca si cum as zice Sunt medic, dar nu ma plateste nimeni pentru asta, o fac din pasiune, le mai si cumpar medicamente pe banii mei pacientilor, iar eu mor de foame.
Vorba cantecului:Atat de pusi pe facut bani, ca arabii pe facut bombe pentru americani.


E nedrept ca oamenii valorosi, in Romania, nu fac doua parale. 

Comentarii

Anonymous a spus…
ai si nu ai dreptate.
mi se pare normal ca o editura sa iti ceara bani sa iti publice o carte. asta se intampla daca nu esti un scriitor cunoscut sau o vedeta. Gandeste-te ca banii pe care i-ar baga in productia cartii tale se pot duce usor pe apa sambetei. aia 1000 de euro sunt un fel de garantie. si asta se intampla si in sua. asa ca inceteaza cu posturile cu vai ce mult iubeam romania da bla bla bla. Iubirea de tara, patriotismul nu se pierde asa usor doar pt ca tie nu iti convine ceva.
7 aprilie 2012 la 04:14
Ramona a spus…
Nu s-a pierdut usor, ci in ani de zile, si nu doar din cauza asta, era doar un exemplu care ma roade pe moment, dar sunt multe rahaturi care se intampla in Romanica noastra. Cat despre edituri, ele trebuie sa isi asume riscul daca manuscrisul este bun, ca oricum o sa scoata de o suta de ori mai mult decat acei o mie de euro, fara sa jecmaneasca (nu stiu daca termenul asta exista sau e corect) scriitorul.
7 aprilie 2012 la 05:11
Anonymous a spus…
Ramona aia 1000 de euro sunt garantie. Deci sa zicem ca manuscrisul e ff bun si se vinde atunci sriitorul ar trbui sa isi primeasca garantia inapoi plus banii castigati.
si nu e chiar...nimeni nu isi asuma riscul decat daca in viziunea lor merita....asta e. in plus ca pe piata romaneasca nu se vand cartile asa de bine precum in alte tari. bine si sunt ff putin ca populatie.
oricum trbuie sa intelegi si ca dpdv al firmei nu e asa usor, mai ales in vremurile astea tulburi.
Oricum orice iti propui si daca te tii de el sunt sigura ca va iesi bine.
7 aprilie 2012 la 05:22
Ramona a spus…
Scriitorul nu isi mai primeste nici mia de euro inapoi, nici altceva. Praful de pe toba...cateva carti pe care sa le vanda el singur, pe care bineinteles ca nu le vinde, pe de o parte ca multe le faci cadou prietenilor si familiei atunci cand publici, pe de alta parte pentru ca nu prea ai cum...si chiar daca le vinzi pe toate nu iti scoti banii.Mirific!
8 aprilie 2012 la 02:09
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

A doua recenzie in cadrul campaniei vALLuntar

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. "Cheia" de Simon Toyne Câţi dintre noi nu ne-am pus întrebãri despre divinitate? Câţi nu ne-am întrebat de unde venim şi unde ne ducem, sau, şi mai important: de ce? Eu sper cã voi, cititorii mei, v-aţi întrebat asta, şi nu o data, ci de zeci de ori. Nu conteazã dacã nu aţi ajuns la niciun rãspuns, întrebarea face totul. Cred cã nu sunt singura care e supãratã pe Bisericã şi nu o mai ascultã când spune “Fiţi umili şi darnici…în timp ce noi, preoţii, avem vile şi BMV-uri.” Când a apãrut pentru prima data “Codul lui DaVinci”, lumea a explodat. De ce? Pentru cã avea sens. Pentru cã ne rãspundea la întrebãri, într-o mãsurã. Pentru cã avem nevoie de rãspunsuri, de rãspunsuri care sã se lege, şi pentru cã ne-am sãturat de mantra “crede şi nu cerceta”. Pentru cã mintea omului inteligent vrea sã descopere cerul şi ce e dincolo de el. Simon Toyne ne hrãneşte nevo...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe