Originalitate?


Tot mai des ȋmi trece pe la urechi termenul de originalitate, rostit in diverse contexte. De la idei, caractere şi stiluri de viaţa, la “nu mã uit la serialul X, pentru cã se uita toatã lumea şi eu sunt originalã.”


Ştiţi cã, cel puţin teoretic, suntem toţi oameni, avem cam aceleaşi nevoi (Freud le reduce la douã: sexualã şi de agresivitate) şi trãim ȋntr-o societate, supuşi unor jeguri reguli?
Cu cȃt te strofoci mai mult sã fii original, cu atȃt mai mult avansezi spre prãpastia penibilului şi o sã cazi fix ȋn ea.


Originalitatea e overrated: sã ȋncerci sã fii original, adicã sã respingi lucruri care le plac şi altora, doar ca sã nu fii ca ei, sã adopţi idei şi atitudini care nu te caracterizeazã, doar pentru cã sunt diferite, este, cum spunea un personaj, din “Divergent” (cred): ca şi cum ai trece o cãmilã prin urechile acului: dificil, dureros, şi nefolositor ȋn process.

Ȋn momentul ȋn care te-ai gȃndit sã fii original, ai pierdut deja o parte din originalitate şi un procent ȋnsemnat din propriul eu.

Comentarii

Myuuki a spus…
In original, ideea cu camila prin urechile acului este din Biblie.
Originalitatea e asa cum ai spus, overrated.
Lucrurile care ni se potrivesc si ne plac sunt ceea ce ne trebuie, in limita in care le putem obtine.
Intr-adevar, sa fii original e un trend expirat. Pana si manelistii se vor a fi originali. Ma rog, originalitatea nu inseamna ca faci ceva bun, poate sa fie si prost, prost, prost.

Dar nu cred ca daca te straduiesti sa fii original dai numai in penibil. Eminescu a fost original.
Ramona a spus…
A fost, dar...s-a straduit sa fie?
Si da, eu cu biblia...
Ramona a spus…
Ahh, daca e din biblie nu mai citez :))

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã