Originalitate?


Tot mai des ȋmi trece pe la urechi termenul de originalitate, rostit in diverse contexte. De la idei, caractere şi stiluri de viaţa, la “nu mã uit la serialul X, pentru cã se uita toatã lumea şi eu sunt originalã.”


Ştiţi cã, cel puţin teoretic, suntem toţi oameni, avem cam aceleaşi nevoi (Freud le reduce la douã: sexualã şi de agresivitate) şi trãim ȋntr-o societate, supuşi unor jeguri reguli?
Cu cȃt te strofoci mai mult sã fii original, cu atȃt mai mult avansezi spre prãpastia penibilului şi o sã cazi fix ȋn ea.


Originalitatea e overrated: sã ȋncerci sã fii original, adicã sã respingi lucruri care le plac şi altora, doar ca sã nu fii ca ei, sã adopţi idei şi atitudini care nu te caracterizeazã, doar pentru cã sunt diferite, este, cum spunea un personaj, din “Divergent” (cred): ca şi cum ai trece o cãmilã prin urechile acului: dificil, dureros, şi nefolositor ȋn process.

Ȋn momentul ȋn care te-ai gȃndit sã fii original, ai pierdut deja o parte din originalitate şi un procent ȋnsemnat din propriul eu.

Comentarii

MikuMyuuki a spus…
In original, ideea cu camila prin urechile acului este din Biblie.
Originalitatea e asa cum ai spus, overrated.
Lucrurile care ni se potrivesc si ne plac sunt ceea ce ne trebuie, in limita in care le putem obtine.
Intr-adevar, sa fii original e un trend expirat. Pana si manelistii se vor a fi originali. Ma rog, originalitatea nu inseamna ca faci ceva bun, poate sa fie si prost, prost, prost.

Dar nu cred ca daca te straduiesti sa fii original dai numai in penibil. Eminescu a fost original.
7 decembrie 2012 la 02:43
Ramona a spus…
A fost, dar...s-a straduit sa fie?
Si da, eu cu biblia...
8 decembrie 2012 la 07:20
Ramona a spus…
Ahh, daca e din biblie nu mai citez :))
11 decembrie 2012 la 12:01
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe