...au fost 3 catei: Happy, Roxy si Codita. Vecini de cartier si chiar de bloc 2 dintre ei, se latrau de fiecare data cand se vedeau. Mai spre batranete, se ignorau doar. Happy a fost primul care a pierdut lupta cu viata. A fost inmormantat la tara, un loc pe care il iubea, printre flori. La scurt timp s-a dus si Roxy. Mai ramasese Codita, batran si bolnav de ciroza. S-a sti s si el zilele trecute. Sper sa se intalneasca si sa se imprieteneasca acolo sus, pentru ca noi, stapanii indurerati, sa stim ca nu sunt singuri, ci se au unul pe celalalt. Maine s-ar fi implinit 17 ani de cand il am pe Happy in viata mea...dar nu a fost sa fie...
De cand ma stiu, mi-am dorit o sora. Mi-o imaginam ca pe o persoana foarte asemanatoare mie, cu care sa impart totul, de la dulciuri si jucarii in copilarie, de la haine si farduri, pana la experiente foarte personale. O Persoana care ma intelege si ma accepta neconditionat, care este mereu acolo pentru mine, o persoana care ma intregeste. Asta e unul dintre motivele pentru care caut sa leg prietenii foarte stranse, in care sunt implicanta total, in care daruiesc tot ce tine de mine, ma daruiesc pe mine neconditionat. De cand M. locuieste la mine, mai exact in camera mea, in patul meu, in sifonierul meu, in comoda mea, ma incolteste un gand: bine ca nu am o sora! O sora ar insemna cu 50% mai putin loc in care sa imi pun hainele si fardurile si cartile si toate lucrurile mele, mai putin loc in care sa exist. Si de doua ori mai multa dezordine in camera. Daca exista o persoana mai imprastiata si mai dezordonata decat mine, ea este M. Ca doar suntem surori, nu? De suferinta...
Tot mai des ȋmi trece pe la urechi termenul de originalitate, rostit in diverse contexte. De la idei, caractere şi stiluri de viaţa, la “nu mã uit la serialul X, pentru cã se uita toatã lumea şi eu sunt originalã.” Ştiţi cã, cel puţin teoretic, suntem toţi oameni, avem cam aceleaşi nevoi (Freud le reduce la douã: sexualã şi de agresivitate) şi trãim ȋntr-o societate, supuşi unor jeguri reguli? Cu cȃt te strofoci mai mult sã fii original, cu atȃt mai mult avansezi spre prãpastia penibilului şi o sã cazi fix ȋn ea. Originalitatea e overrated: sã ȋncerci sã fii original, adicã sã respingi lucruri care le plac şi altora, doar ca sã nu fii ca ei, sã adopţi idei şi atitudini care nu te caracterizeazã, doar pentru cã sunt diferite, este, cum spunea un personaj, din “Divergent” (cred): ca şi cum ai trece o cãmilã prin urechile acului: dificil, dureros, şi nefolositor ȋn process. Ȋn momentul ȋn care te-ai gȃndit sã fii original, ai pierdut deja o parte din originalitate ş...
Comentarii