Surori? Surori.

De cand ma stiu, mi-am dorit o sora.

Mi-o imaginam ca pe o persoana foarte asemanatoare mie, cu care sa impart totul, de la dulciuri si jucarii in copilarie, de la haine si farduri, pana la experiente foarte personale. O Persoana care ma intelege si ma accepta neconditionat, care este mereu acolo pentru mine, o persoana care ma intregeste.

Asta e unul dintre motivele pentru care caut sa leg prietenii foarte stranse, in care sunt implicanta total, in care daruiesc tot ce tine de mine, ma daruiesc pe mine neconditionat.

De cand M. locuieste la mine, mai exact in camera mea, in patul meu, in sifonierul meu, in comoda mea, ma incolteste un gand: bine ca nu am o sora!

O sora ar insemna cu 50% mai putin loc in care sa imi pun hainele si fardurile si cartile si toate lucrurile mele, mai putin loc in care sa exist. Si de doua ori mai multa dezordine in camera.

 Daca exista o persoana mai imprastiata si mai dezordonata decat mine, ea este M. Ca doar suntem surori, nu? De suferinta. :))

Dar, desigur, in serile tarzii, cand stam de vorba despre ce ni s-a intamplat peste zi si in diminetile cand stam pe pervaz la o cafea si o tigare, vorbind despre chestii diverse sau despre probleme personale, se intoarce dorinta aceea din copilarie, de a avea o sora cu care sa impart tot.

Daca m-ar intreba cineva care este cel mai mare regret din viata mea, as raspunde ca regret ca nu am avut o sora. Nu am dus si nu voi duce lipsa unui tata, cum nu imi doresc nici prezenta lui mai aproape de 2 km de mine, dar inca am ramas cu regretul ca nu am avut o sora.

Dar, cum zicea si un personaj din Private practice al carui nume ingrata mea memorie a uitat sa il pastreze, "Nu sangele face o familie; dragostea o face.".

Bazandu-ma pe aceasta idee, am doua surori minunate si o caut pe a treia. Doritori?

Comentarii

Anonim a spus…
eu as zice ca din moment ce impartim "un ADN", doi frati, un tata, o pereche de bunici, diverse neamuri,chiar si pe mama mea la un moment dat, jucarii cand eram mici, poate chiar si haine sau un pat, suntem surori! dar na, asta e doar impresia mea! Denisa
Ramona a spus…
Draga mea sora Denisa,
Care e culoarea mea preferata? Cine e marea mea iubire din adolescenta?De ce imi era teama cand eram mica? Care e cea mai mare temere a mea acum? Care e mancarea mea preferata? Trupa mea preferata? Filmul meu preferat? Cartea mea preferata? Lista ar putea continua, dar ma opresc aici.
Deci, un ADN si celelalte chestii pe care le-ai scris tu acolo ne fac surori, teoretic. Legal. Dar nu sunt suficiente pentru a fi ACEA SORA despre care am scris eu in articol. Era o sora ideala, visata, ireala. Era in primul rand o prietena. Eu vorbesc in metafore, iar tu vii si imi dai cu realitatea in cap. E ca si cum eu as fi citit cartea, iar tu ai fi vazut filmul: pur si simplu, nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Daca vrei sa stii parerea mea (si presupun ca vrei, daca imi tot scrii pe blog comentarii anonime pline de ranchiuna) problmea noastra este ca eu mi-am dorit atat de mult o sora, incat am inceput sa concep un ideal, un vis, iar tu nu ti-ai dorit niciodata una.
Dar te rog, spune-mi, cand si cum am impartit-o pe mama ta?Oricat as incerca sa interpretez asta, nu reusesc, ma depaseste.
Anonim a spus…
draga mea Ramona Badea...daca te refereai la o sora ideala spuneai "mi-as fi dorit ca sora mea sa fi fost...", nu ca nu ai o sora, ca si cum ea, Denisa, nu ar exista. din fericire pt mine si multi alti oameni, Denisa exista. din pacate pt tine nu esti in stare sa o accepti asa cum e "ba...sora mea nu e asa cum mi-am imaginat-o, dar e sora mea".
o cunosc pe Denisa si stiu cum e. te-am cunoscut de cand iti citesc blogul. iti garantez ca niciodata Denisa nu a vorbit urat despre tine si imi amintesc ca acum vreo 2 ani si ceva am sfatuit-o sa incerce sa aiba o relatie buna cu tine pt ca amandoua sunteti 2 fete bune si sunteti surori, doar tu esti sora ei, iar ea e sora ta. alte surori nu aveti, nici tu, nici ea. am vazut-o pe ea ca s-a straduit, asa cum stie si cum poate, sa-ti gaseasca un loc in viata ei, printre cei dragi ei. te-am vazut si pe tine cum ai reactionat. eu m-am lamurit. cel mai rau imi pare ca ei inca ii pasa. si nu, nu se victimizeaza asa cum crezi tu, nici nu o cunosti, daca ai cunoaste-o ai sti ca Denisa nu se plange niciodata, ci pur si simplu eu o cunosc si imi dau seama ce si cum.
inca ceva...eram sigura si i-am zis "ea, Ramona, crede ca tu ii scrii postarile alea anonime"...dar nu, draga Ramona Badea...instinctul si inteligenta ta te-au tradat din nou...EU, Catalina...eu ti le-am scris pe toate. si de fiecare data i-am zis "imi pare rau, stiu ca e sora ta"...pana cand am incetat sa ma mai refer la tine ca fiind sora ei, pt ca nu meriti. fata asta nu are nimic cu tine, tu esti cea plina de ura fata de ea si nu stiu de ce. si imi e mila de tine ca ai pe lumea asta 3 frati si nu stii sa te bucuri de ei. pacat.
Ramona a spus…
Ok, sa zicem ca esti Catalina. Si sa zicem ca ai dreptate. E logic sa fii convinsa ca ai dreptate, atunci cand stii doar jumatate de adevar, cand vezi o singura fateta. Dar las-o asa. Sa zicem ca eu sunt aia data dracu', aia incapabila sa isi aprecieze sora. Si totusi: ce vrei? Ce vreti? Ce ai de demonstrat? De ce te obosesti sa citesti blogul unei persoane care nu merita? De unde atat de mult interes fata de mine? Ai impresia ca daca ma ataci obtii...ce? Scuza-ma, inteligenta mea nu e atat de dezvoltata incat sa ma ajute sa inteleg care e scopul tau in toata povestea asta.
Unknown a spus…
Draga mea Ramona Badea,
Iti amintesti cand m-ai intrebat daca as vrea sa imi intalnesc sora vitrega, de care am aflat la o varsta frageda? ei bine, acum ai dovada clara de ce ti-am raspuns scurt si cuprinzator: NU!! :)
Anonim a spus…
sunt Catalina...si daca vrei sa te convingi ca eu sunt putem sa ne intalnim si iti zic in fata exact ce cred despre tine si relatiile tale cu ceilalti. poate te simti atacata, dar daca ai fi deschisa sa afli cum vad cei din afara situatia asta, poate ar fi mai bine chiar pt tine. tu nu intelegi ca eu nu stiu nimic de la Denisa, nicio jumatate de adevar, nimic. ea nu mi-a vorbit nimic de tine niciodata, nimic rau. de-asta credeam in urma cu 2 ani ca amandoua sunteti 2 fete bune si ca ar trebui sa va dati o sansa, ca poate pana atunci ati fost putin sceptice una fata de cealalta, dar fara rost. sincer asta credeam. iar ea, Denisa, recunoaste, ca stim cu totii, te-a chemat la iesirile cu prietenii ei, a vrut sa iti faca un loc in viata ei, printre oamenii apropiati ei. chiar si acum, dupa ce a citit postarea ta despre surori (si toate celelalte legate de ea), mi-a zis ca desi nu sunteti apropiate ca prietene, tu totusi esti sora ei. si nu a zis asta ca sa se victimizeze sau sa imi scoata mie ochii ca doar nu sunt o straina pt ea. si nici nu-i tin partea pt ca e prietena mea...crede-ma ca nu sunt deloc genul de om care sa-si pupe prietenii in cur, ci dimpotriva, mereu spun ce cred, de-aia nici nu am asa multi prieteni.
deci de la tine, de pe blogul tau si din atitudinile tale pe care le-am vazut cu ochii mei, mi-am dat seama de tot adevarul. daca ea ar fi zis ceva rau sau urat despre tine, as fi crezut ca ai si tu dreptatea ta.
ce vreau, ce am de demonstrat? as avea, poate, dar cu tine nu ajung nicaieri, pt ca tu nu esti receptiva la parerile altora. nu te atac, repet, chiar daca tonul meu e ceva mai dur, poate. mi-ar fi placut sa iti deschid ochii, sa vezi ca ai numai de pierdut. daca ai fi lasat ura la o parte si te-ai fi deschis catre sora ta, acum ai fi fost mult mai fericita si mai castigata. as avea multe sa-ti spun, menite sa te faca sa vezi lucrurile si altfel, si din alt unghi, dar tu esti atat de incapatanata incat nu are rost, pt ca nu ai accepta nici in ruptul capului ca s-ar putea sa te fi inselat in priviinta Denisei, si nu numai a ei.
inca ceva...sa stii ca nici eu nu stiu care e filmul preferat al Marinei, sau cea mai mare temere a ei, ori nu mai stiu ce. ea mi le stie mie DOAR pt ca eu tin sa le stie toata lumea :))...ca asa suntem, 2 firi diferite, ca orice surori

iti citesc blogul pt ca scrii atatea aberatii incat sunt mereu curioasa daca urmatoarea aberatie o va intrece pe ultima. dar voi incerca sa ma abtin de acum inainte, sau macar voi incerca sa ma abtin sa-ti mai comentez ceva (nu promit pt ca sunt foarte impulsiva). iar in subiectul asta dintre tine si Denisa nu ma voi mai baga pt ca imi dau seama ca tu o tii pe a ta si nu ajung nicaieri. pacat de voi, ca sunteti surori si desi ar trebui sa fiti o bucurie una pt cealalta, pierdeti ocazia asta. sincer imi pare rau. poate candva se va intampla ceva si se vor schimba lucrurile intre voi.

p.s.: inca nu sunt sigura ca ti-e clar...primul mesaj de la aceasta postare e de la Denisa...toate celelalte de la mine, Catalina.

p.s. Maria Sarbu: nu te cunosc, nu ma cunosti si pun pariu ca nici pe Denisa. deci nu cunosti povestea fetelor astora decat din ce ti-a spus Ramona, prin urmare nimic obiectiv.
cat despre sora ta, scuza-ma ca imi permit, dar ai spus ca nici nu vrei sa o cunosti. nu inteleg de ce atata reticenta, de ce prejudecatile astea fata de surorile vitrege. sunt surorile vitrege ceva malefic? au vreo vina ca au venit pe lume? nu! ele sunt doar surorile voastre...si daca incercati sa le cunoasteti, sa le dati o sansa, dar din inima, cu inima deschisa...o faceti pt voi, in primul rand...doar ca sa nu regretati vreodata ca nu ati incercat macar. ati fi mai impacate si mai fericite, consider eu.
Unknown a spus…
Draga mea Anonim,
Pe Ramona o cunosc foarte bine!Iar pe Denisa, cam la fel de bine cum o cunosti tu pe Ramona ;)

Corect! Nu ma cunosti...nu te cunosc, din acest motiv comentariul meu nu iti era adresat:))
Dar acum ca m-ai bagat in seama, hai sa iti raspund!
De ce as vrea sa imi cunosc sora vitrega, din cauza careia (in cazul meu) parintii mei au fost la un pas de divort iar eu la un pas sa imi pierd partea paterna din viata?(tatal meu ca si tatal Ramonei a avut o relatie extraconjugala)Bineinteles si tatal meu a avut o parte foarte mare din vina, poate si mama, daca stam sa ne gandim, dar nu asta este principalul subiect. Eu am fost mai fericita decat Ramona, tatal meu a preferat sotia decat amanta si s-a intors la familia lui!
Nici eu nici fratele meu nu suntem deloc curiosi sa o cunoastem si nici nu vom regreta vreodata. NU este sora mea, nu am impartit un colt de paine sau o prajitura, nu m-am dus la ea sa ii cer ajutorul cand am avut nevoie...
Probabil nu sunt surorile vitrege niste persoane atat de malefice, dar mai bine evit niste situatii, de genul acesta, prin simplul fapt ca nu vreau sa o cunosc. Punct!
Catalina a spus…
numele meu e Catalina, nu Anonim. ma "semnez" asa doar pt ca nu am niciun cont pe nicaieri prin care sa pot posta vreun comentariu.
pot spune ca o cunosc pe Ramona ceva mai mult decat tu pe Denisa pt ca am iesit de cateva ori cu ea, deci o cunosc si personal, dar si prin intermediul blogului ei, un loc public unde ea isi scrie gandurile si parerile cele mai personale. ceea ce Denisa nu are, deci, daca nu ma insel si ai cunoscut-o personal, o stii doar din ce ti-a povestit Ramona despre ea.
cat despre povestea ta personala, in care nu am dreptul si nici intentia sa ma bag mai mult de atat, daca tu crezi ca fata aia, sora ta vitrega, e de vina ca era sa-ti pierzi tu tatal, m-am lamurit. iti doresc sa fii fericita asa cum ai ales.

na, ca vad ca pot sa postez si cu nume fara sa am cont.
Ramona a spus…
Ok, ok, lucrurile au cam luat-o razna pe aici.
Draga Catalina, ai dreptate, Denisa nu se victimizeaza, nu inteleg de ce trebuie sa o victimizezi tu. Mie mi se pare ca e bine merci, fericita, fara ca eu sa fac parte din viata ei. Daca ei ii convine situatia asta, atunci care e problema ta? Viata ta e atat de plictisitoare incat simti nevoia acuta sa te bagi in vietile altora?
Hai sa iti spun cum a fost povestea cu Denisa:
-septembrie 2007: Denisa a intrat in viata mea si am primit-o cu bratele deschise, am fost fericita sa ii fac un loc in viata mea.
-mai 2008: Denisa mi-a spus sa nu ma mai bag in viata ei, pentru ca nu sunt genul de persoana cu care s-ar imprieteni, ma tolereaza doar pentru ca e obligata, (prin acel ADN pe care mi-l arunca acum in fata) deci sa pastrez distanta
Nu stiu daca mai am conversatia, dar Maria Sarbu a citit-o, si nu e singura. Maria a fost alaturi de mine cand stateam pe banca si plangeam pentru ca sora mea nu ma vrea in viata ei
Asa ca da, cand a inceput sa ma cheme sa ies cu voi in oras,in urma cu 2 ani, am fost sceptica, pentru ca nu stiam ce vrea. Denisa nu e o persoana prea deschisa, nu mi-a zis "uite, poate m-am inselat in priivinta ta, hai sa incercam sa ne cunoastem". A zis "hai cu noi la un suc", in conditiile in care nu mai avusesem prea mare legatura in ultimii ani. Deci da, am fost reticenta. Dar am sperat ca va fi bine. Scuza-ma ca iti spun, dar nu mi-a placut grupul vostru, pentru ca de fiecare data cand o persoana din grup lipsea, voi o barfeati. Vorbeati despre ea tot felul de lucruri pe care in fata niciuna din voi nu i le spunea. Am zis ca nu mi se pare ok, nu vreau sa fiu inconjurata de genul asta de oameni.
Bun, acum despre Denisa si taica'miu si toata povestea: Denisa nu poarta vina ca ai mei s-au despartit si nicio clipa nu am invinuit-o pentru asta. Denisa poarta vina pentru ce a facut ea personal, in relatia cu mine. Si eu am partea mea de vina, desigur. Ca ea, Denisa, se simte vinovata din cauza povestii cu divortul alor mei, e problema ei, nu am cum sa o ajut. Dar eu personal nu o invinuiesc.
Tu, Catalina, nu stii ce se intampla in viata mea, ce scriu eu pe blog este foarte general, uneori e fictiune. Deci in niciun caz nu iti poti face o parere despre mine numai pe baza a ce scriu aici. (+ 2-3 sucuri baute impreuna si 2-3 cuvinte schimbate). Poate nu par, dar sunt o personalitate complexa.
A, si inca ceva: daca as fi fost asa cum crezi tu, nu i-as fi pastrat secretele Denisei atatia ani. Stiu tu care secretele. Alea, si inca cateva pe langa alea.
Acum, va rog, si pe tine si pe Denisa, daca va plictisiti, cititi o carte, vizionati un film, dar lasati blogul meu si viata mea in pace.
Blogul era coltisorul meu, unde ma puteam retrage si puteam scrie fara ca nimeni sa ma judece.
Iti multumesc, Denisa draga, pentru ca ai distrus asta, asa cum ai distrus si alte lucruri dragi din viata mea.
Catalina a spus…
ok. e ultima chestie pe care ti-o mai scriu.
nu o victimizez pe Denisa, doar mi se pare o nedreptate toata povestea asta si pe mine ma enerveaza nedreptatile si ma bag, chiar daca nu ma privesc in mod direct. e un defect al meu. iar Denisa nu e atat de fericita cu situatia asta. daca isi vede in continuare de viata ei nu inseamna ca nu o doare deloc si nu ii pasa. asta e problema mea.
iar viata mea e destul de bogata si frumoasa. nu ma "bag" decat in viata prietenei mele, care face parte din viata mea si care ma vrea in viata ei.

interesant e ca stiu si eu discutia aia dintre voi...pt ca si Denisa mi-a aratat-o mie cautand o parere obiectiva. Denisa avea atunci niste suparari, iar tu te-ai suparat pe ea ca nu ti le-a destainuit, desi ei nu ii sta in fire sa o faca. nici noua, prietenelor ei intime nu ne spune ce o framanta decat prin cine stie ce exceptie si de obicei dupa ce au trecut problemele. asa sunt unii oameni. nu trebuie sa te astepti sa fie cum vrei tu, ci sa-i accepti asa cum sunt. tu te-ai suparat si n-ai mai vrut sa o cunosti, cu rabdare, sa vezi de fapt cum e ea.
EXACT! ea nu e prea deschisa...nu ti-a spus exact ce era in sufletul ei...pt ca nu ii e usor sa o faca. a incercat sa se apropie de tine asa cum a stiut ea, cum ii sta in fire. poate de-aia si stau acum EU la discutii cu tine. pt ca ea nu ti-ar spune lucrurile astea. ca ASA E EA!
nu o sa stau sa-ti dau explicatii despre cum e grupul nostru. dar daca nu ti-a placut, de ce totusi ai incercat o apropiere, de ce ai vrut iesiri cu noi FARA Denisa? ma rog, nu astept raspuns pt ca nu am de gand sa iti mai scriu orice ai raspunde.
Denisa nu se simte vinovata ca parintii tai s-au despartit pt ca e destul de matura si rezonabila incat sa stie si ea ca un copil nu e cu nimic vinovat pt greselile parintilor. niciunul dintre voi, cei 4 frati, nu e cu nimic vinovat pt ce s-a intamplat intre cei 3 adulti, parintii vostri.

daca faptul ca ai scris ca, daca te-ai sinucide, fratelui tau bun, cu care ai crescut, nu i-ar pasa si nu ar avea niciun drept sa spuna sau sa simta nimic...iar sora ta ar spune ca si-asa ii stateai in cale, este fictiune...si eu am luat-o in serios...atunci imi cer scuze. am crezut ca delirezi la momentul respectiv, dar vezi? am gresit, tu scriai o carte. te rog sa ma ierti pt confuzie.

daca tu te-ai apuca sa dezvalui niste secrete pe care un om, la un moment dat, a avut incredere sa ti le spuna, atunci chiar ai fi un om de nimic. si nu stiu la ce secrete te referi, probabil sunt referitoare la mine, dar nu ma intereseaza. iti spun oricum ca nu ma cunosti, nu stii cum gandesc si nici ce e intre mine si Denisa.

vezi?...aici dovada ca o urasti pe Denisa si o consideri vinovata pt nefericirile tale. dar daca un om e nefericit e numai din vina lui.

o sa-ti respect dorinta si voi incheia aici tot ce am avut sa iti spun. eu iti doresc, pe final, sa fii si tu fericita in felul in care ai ales. numai bine!
Ramona a spus…
Nu te bagi numai in viata prietenei tale, care te vrea in viata ei, ci si in viata mea, iar eu nu te vreau chiar deloc.
Nu m-am suparat atunci pentru ca nu a vrut sa imi dezvaluie niste sentimente, de fapt nu m-am suparat deloc, am fost ranita de lucrurile pe care mi le-a zis si am pastrat distanta, asa cum ea mi-a spus sa fac.

Nu am vrut sa ies cu voi fara Denisa, Bianca a insistat sa va chem la o intalnire, pentru ca va placea foarte mult, mai ales pe tine, iar Denisa nu a putut sa vina. Am intrebat-o daca o deranjeaza ca ma vad cu voi si a zis ca nu. Ca o persoana adulta ce e, daca ar fi deranjat-o ar fi putut sa zica"da, ma deranjeaza" si as fi anulat intalnirea.

Tu nu intelegi nimic, nu-i asa? Daca as fi fost genul de persoana care spui tu ca sunt, as fi dezvaluit acele secrete demult.
Iar dovada faptului ca nu o urasc pe Denisa este tocmai tacerea mea.
Bianca S a spus…
Oh, conversatia asta s-a aprins rapid.
Eu abia acum am vazut si vreau doar sa imi cer scuze ca am insistat sa iesim.
In momentul acesta simt ca a fost o greseala din partea mea sa gandesc astfel si ca dorinta mea mai mult v-a ranit si v-a servit ca model in aceasta discutie.

...pai... imi paRe rau...
Bianca.

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Pãrându-mi rãu de adolescenţã