Suflet visator

...au fost 3 catei: Happy, Roxy si Codita. Vecini de cartier si chiar de bloc 2 dintre ei, se latrau de fiecare data cand se vedeau. Mai spre batranete, se ignorau doar. Happy a fost primul care a pierdut lupta cu viata. A fost inmormantat la tara, un loc pe care il iubea, printre flori. La scurt timp s-a dus si Roxy. Mai ramasese Codita, batran si bolnav de ciroza. S-a sti s si el zilele trecute. Sper sa se intalneasca si sa se imprieteneasca acolo sus, pentru ca noi, stapanii indurerati, sa stim ca nu sunt singuri, ci se au unul pe celalalt. Maine s-ar fi implinit 17 ani de cand il am pe Happy in viata mea...dar nu a fost sa fie...

1. Exista două feluri de plâns: A. Plânsul cu efect de catarsis E plânsul care te eliberează, tragi o porție buna de plâns, apoi te simți mai bine. B. Plânsul care te baga in depresie. E plânsul de care fugi, pentru că dacă începi, intri în starea aia și nu mai poți să ieși curând. 2. Oamenilor nu le pasă. Simți că durerea te macină și îți vine să urli, te uiți în stânga și în dreapta, dar nimănui nu ii pasă. De aia atunci când se sinucide cate unu', toată lumea zice că nu a bănuit nimic. Pentru că " ce mai faci" nu e același lucru că "ce ai pe suflet".

Managerul de multinationala nu isi permite sa fie libidinos, pentru ca stie ca ai inteligenta si resursele pentru a-l da in judecata si o vei face. Seful de firma romaneasca crede ca esti un vierme, asa cum credea si Ceausescu. Multinationalele platesc toate darile catre stat fara sa clipeasca, pe cand firmele romanesti nu stiu cum sa faca sa nu plateasca taxe si impozite. La multinationala, ce e in realitate, e si in contract si invers. Seful de firma romaneasca va incerca sa te convinga sa accepti un contract de doua ore si 200 lei, cand in realitate vei munci 10 ore pe 1000 lei. Patronu' unei firme romanesti crede ca ti-a facut un mare serviciu pentru ca ti-a oferit un loc de munca, "o paine". Managerul multinationalei stie ca esti un om capabil si ii faci un serviciu pentru ca lucrezi pentru el. Intr-o multinationala vei gasi extinctoare si planuri de evacuare in caz de urgenta, iar totul va fi conform normelor de protectia muncii. Patronu' de firma ro

Mă urc pe unde îmi displace cel mai mult, adică prin față. În spatele meu, o stimabila doamnă care începe: - Mergi mai in față, domnișoară! - Nu am unde! - Pai ai avea, dacă te-ar lăsa, dar nu te lasă, că le place să stea răsfirați. Mai coboară din lume la prima, mai fac câțiva pași, mai trece o statie, mai fac niște pași spre mijlocul mașinii. Doamna rămâne tot în ușă. La următoarea stație, unde coboară multa lume, începe haosul. - Doamna, dati-va din ușa, să coborâm! - A, acum vreți să mă dau, voi nu v-ați dat să îmi faceți mie loc! Lumea s e împinge, o împinge, nimeni nu poate să coboare. Un tip pe la 25 de ani țipă la ea: - Da' da-te, fă, stai că vaca in ușa! - Dacă eu sunt vacă, pe tine te-a făcut ma-ta bou! Se da la o parte până la urmă. Mai încep și alții să comenteze situația. O altă tanti: -Ssshhht! Liniște!! Prima tanti: - Ce, fă, te-am trezit din somn? Savuros, va zic!

De fiecare data când o amică sau o prietena mă supără, mă gândesc: M.  nu ar fi făcut asta. Ea nu ar fi refuzat să mă ajute, ba chiar și-au fi oferit ajutorul înainte să îl cer eu. Ea nu m-ar fi rănit, ea nu m-ar fi dezamăgit. Ea nu ar fi făcut asta. Dar a făcut altele, mai nasoale, din păcate. Și acum trebuie să învăț să trăiesc fără ea.

După ce veți citi ce am scris, veți crede că sunt egoistă. Nu sunt mereu, din contra. Dar uneori trebuie să mă gândesc și la mine. Am renunțat la acei prieteni care sunt răutăcioși sau foarte leneși. Am renunțat la cei care nu au nici măcar un job (orice job, orice) dar dau sfaturi de carieră. Am renunțat la cei care nu încearca macar sa construiasca ceva (orice, gen) dar mă trateaza cu superioritate. Am renunțat la doua prietene dragi, dar sper că e decizia corectă care îmi va aduce o viața mai liniștită.