Suflet visator

Bunicul meu (Dumnezeu sa-l ierte) avea o vorba: "Taica, sa nu pishi impotriva vantului, ca te uzi pe picioare!". Ei bine, eu de multa vreme asta incerc sa fac. Si am fost prea ambitioasa ca sa recunosc ca nu mai pot. Psihologicul "eu pot" e valabil cu lucruri realizabile. Daca o tii una si buna "eu pot sa ma cac in sus", esti un mare prost. Trebuie sa stii cand sa te opresti, sa stii sa pierzi, sa iti cunosti limitele. Sa luam un exemplu tampit: o bucata de elastic. Tragi de ea si tragi si tragi...pana la un moment dat. Cand se rupe. Oricat ar fi de elastic..elasticul (lol) se rupe. Si te cam loveste cu viteza in mecla. S-a terminat.Si pe de o parte ma simt eliberata, pentru ca am obosit sa lupt. Pe de alta parte ma simt inutila, pentru ca am incetat sa lupt. Pe de alta parte sa simt proasta pentru ca m-am crezut capabila cand nu eram. Si pe de o alta parte ma intreb daca nu sunt prea slaba pentru ca  acum ma cred incapabila, dar exista un anume coltisor a

Faza cu "omul din greseli invata" e sucks. Pentru ca oricat de mult ai invata din ele, greselile au acest mic inconvenient ca nu mai poti da timpul inapoi si sa alegi calea cea buna. Greselile bune, din care inveti cu adevarat sunt cele care isi au izvorul in mintea ta si numai acolo. Din alea castigi enorm.  Greselile rele sunt cele care vin din idei care nu iti apartin.Daca cineva iti da un sfat si te hotarasti sa il accepti, iar acel sfat te duce la o greseala imensa, ai pierdut enorm. Analizand putin istoricul greselilor omenirii in general si al meu in particular, cred ca e mai bine sa inveti si din greselile altora. Macar un strop de invatatura sa culegi si de acolo. Oricum viata e prea scurta: daca ai timp sa faci toate greselile, nu ai timp sa inveti din ele. Uite, invatati si din greseala mea: prietenii sunt minunati, prietenii sunt incredibili. Fara sarcasm, cine ma cunoaste stie cat pret pun pe prietnie. DAR ceea ce e bun pentru prietenii nostri nu e neaparat bun p

Ruga Tãcutã, Zbuciumatã, Strãlucind în asfinţit, Mereu de neclintit. Ascunzi misterele  albastre Ȋn valuri spumoase. Sorbi raze de soare Pe buzele pale. Iubeşti tãcerea rece, Ascunzi viclene farmece, Te simt aproape, te vãd în zare, Iubitã mare. Zbuciumul meu te cheamã, O chemare infamã Din adâncuri negre, pustiite, Pe buzele tale sorbite. Tãcutã, Zbuciumatã, Ȋmi continui ruga mutã. Iar strigãtul se pierde în zarea absolutã. Inspirata din melodia asta:

El a iubit-o dintotdeauna. Ea tinea la el, dar il vedea ca pe un prieten.  Timpul a trecut, dar el a continuat sa o iubeasca. Si-a sacrificat viata pentru ea, cu toate ca stia ca nu ii va impartasi niciodata iubirea.  Chiar si dupa ce ea a murit, iubirea a continuat sa traiasca in inima lui. Si tot ce a facut a fost numai pentru ea. -Chiar si acum, dupa atata timp? -Intotdeauna. Chiar ai ochii mamei tale.. Asta e cea mai cutremuratoare poveste de dragoste. Si da, am plans. Mult. Mai mult chiar decat la Bram Stocker's Dracula. Pentru ca aici este vorba de Severus Snape.  Snape, cel pe care il stiu din primul volum Harry Potter, Snape cel pe care l-am antipatizat ani la randul si al carui suflet l-am descoperit abia acum.

Raspunde la intrebari si fa un total. Ce fel de raspunsuri ai mai multe: cele apartinand emisferei drepte sau cele apartinand emisferei stangi? Calculeaza, apoi vezi rezultatele. 1. Ai obiceiul de a intarzia la intalniri sau la alte evenimente? -Mi se intampla frecvent. – Emisfera Dreapta -Niciodata sau aproape niciodata. – Emisfera Stanga   2. Atunci cand vrei sa impartasesti o idee cuiva si vrei sa o explici cat mai bine: -Opiniile tale sunt insotite si de gesturi pentru a intari ceea ce spui. – Emisfera Dreapta -Nu apelezi la gesturi. Cuvintele exprima cel mai clar ceea ce vrei sa spui. – Emisfera Stanga 3.Cand relatezi o intamplare unei cunostinte: -Tintesti  direct  catre subiect si reusesti sa il prezinti clar, in amanunt. – Emisfera Stanga - Te pierzi in  detalii  inainte de a fi tras o concluzie pertinenta si logica. – Emisfera dreapta 4. Biroul tau este in majoritatea timpului: -ordonat, curat, fiecare lucru aflandu-se la locul lui – Emisfera Stanga -dezordonat, haotic – Emisf

Cu atata drama in jurul meu, parca aveam nevoie de niste bancuri bune ca sa imi dai descretesc fruntea. Si le-am gasit, iar acum le impartasesc cu voi: O femeie trebuia sa treaca noaptea prin cimitir, însa îi era frica. La un moment dat vede un tip care venea în întâmpinare si-l roaga s-o conduca. Merg împreuna, omul spune bancuri, femeia râde... la un moment dat femeia spune: - Ce barbat amuzant sunteti. - Sa ma fi vazut când eram în viata! Dumnezeu a creat cerul si pamantul. Restul a fost fabricat in China. Se intalnesc 2 foste colege de liceu:  – Buna! Ce faci?  – Buna! Ma duc sa spal Mertanu’ apoi sa mananc la Marriot! Tu?  – Si eu tot curva.  Un tip cu doua gagici la o terasa, apare chelnerul si intreaba:  - Cu ce va servim?  - O bere la tap, si la caprele astea cate o limonada...  Bula intreaba o colega: - Stii limba engleza? - Da, spune colega. Atunci zice Bula: - Zi si mie cum se spune: gheata, ceai, picior? - Ice, tea, foot... (daca nu ati prins poanta, cititi cu voce tare ran

Azi...ar fi trebuit sa fie o zi speciala pentru mine... Daca m-ai fi intrebat acum 3 luni despre ziua asta, as fi zis ca va fi o zi minunata. Daca m-ai fi intrebat acum o luna despre ziua asta, as fi zis ca va fi oribila. Daca ma intrebi acum...e bine..."soare, 30 de grade, vant slab si-o mare de cristal, dragoste-n aer.." dar nu mai e nicio fraiera care te asteapta in zadar. Azi am uitat toate motivele pentru care trebuia sa rad, apoi sa plang. Azi e doar o zi placuta de sambata pentru mine. Aici si acum. Restul...conteaza mai putin. Pentru ca astazi...nu imi mai pasa. "De veras", cum zis spaniolii. Pe bune. In Universul meu de acum, nu mai e loc de regrete si sentimente din trecut. S-au dus. Si le simt atat de departe de parca ar fi facut parte dintr-o alta viata. Aici si acum, sunt bine. Si asta e tot ce conteaza.

Intotdeauna mi-au placut quizurile. Dar evident ca postez doar rezultatele care imi convin :)) Quiz: Care este numele tau de zeita? Athena, zeita intelepciunii Athena era considerata zeita intelepciunii, iar grecii o vedeau precum protectoarea artelor frumoase, a mestesugurilor, a literaturii si a vietii sociale. Esti o persoana atrasa de tot ce este frumos. Inteligenta din fire, reusesti sa intretii o conversatie in orice moment, cu orice persoana si pe orice subiect. Prietenii te admira pentru stilul tau unic de a te purta in societate. Stii sa te faci placuta si de aceea ai foarte multi prieteni si cunostinte. Iti place sa vorbesti, sa iti impartasesti gandurile si opiniile, sa asculti si, cel mai important, sa oferi sfaturi persoanelor care au nevoie.

Eu de obicei nu scriu poezii. Bine, eu de obicei nu scriu nici povesti tampito-trasnite ca cea din postul anterior. Eu e obicei...nu fac multe chestii. Dar acum nu mai sunt eu. Deci...v-o prezint de noua "eu". Inca nu m-am hotarat daca e sau nu mai buna decat cea veche, va anunt daca ma hotarasc sa o pastrez. Nu pot spune "eu de obicei nu bat campii",pentru ca asta fac de cand ma stiu. Ma rog, poezia: Picaturi de cerneala Din albastre ceruri, Dintr-al misterelor amoruri, Se cerne in sclipiri de diamante Un suflet sfasiat de soapte. Mana sa gingasa pluteste incet Peste acel magic si ingalbenit pergament. Respira profund,simte durerea, In ultimul ceas domneste tacerea. O litera aurita, O strofa poleita, O poezie in dar Imbracata in amar. Din suflet acele simtiri, Din minte acele iubiri, Coboara pe foaia alba taine ascunse De dor si de lacrimi patrunse. Asculta tacerea si spune in vis Ce nu poate rosti in abis. Cu cheia ruginie incuie simtirea, In urma lasand doar amin

Un castel inalt, de piatra, se ridica pe malul marii. O mare atat de albastra si spumoasa, cu valuri mari care se spargeau cu sunete ritmice la tarm, o mare atat de perfecta, incat imi simteam inima batandu-mi cu putere la vederea ei. Eram acolo, pe aleea pavata care ducea la mirificul castel. Turnul sau se inalta parand ca aproape atinge luna argintie. Vantul adia usor,leganand poalele rochiei mele de un albastru la fel de intens precum marea din fata mea, iar parul lung imi gadila umerii rotunzi si goi, lasati descoperiti de corsetul rochiei.  Eram, cumva, imbracata mai elegant decat mi-as fi dorit intr-un asemenea loc.Si nu eram singura. O silueta incepea sa se contureze la cativa pasi in fata mea. Silueta unui barbat inalt, foarte inalt, de doi metri sau mai mult, cu umerii lati si multe perechi de muschi pe spatele care se vedea din tricoul negru si mulat pe care il purta. S-a intors brusc cu fata la mine, miscarea facand sa ii cada o suvita de par din coada. Ochii lui negri ma f

Nu ma intrebati de cate ori am vazut filmul asta, ca am pierdut numaratoarea.Dar de fiecare data am aceeasi fascinatie, de parca l-as vedea pentru intaia oara. Si de fiecare data plang la final. E singura poveste de dragoste care m-a impresionat.

Uneori as vrea sa daram intre noi zidul e ciudat cat de greu se scurge timpul daca as fi alergator ai fi linia mea de sosire daca n-ai fi tu as alerga in nestire spun direct , nu-s perfect , mor incet fiindca fara tine nu mai am decat o gaura in piept sa nu crezi ca mint , sa nu crezi ca joc vrun rol imi e greu sa vad ca locul tau in pat e gol fara sa vreau sunt un alt om ai incetat de mult sa fi doar vocea dintr-un telefon chiar daca imi torni cate odata otrava in ureche nu mai sunt solo incep sa cred in suflete pereche de vrei sa nu-mi dai niciodata drumu , ia-ma incet si stergeti de pe a ta fata falsul zambet nu mai zic nimic inchei aici ca doare daca ar fi sa curga lacrimi sa curga ale tale

Am uitat sa am o viata a mea... Trist, da.  Am fost atat de indoctrinata de fel de fel de pareri date de fel de fel de persoane, incat am uitat sa tin cont de parerea mea. Cineva imi spune ca trebuie sa "tintesc" la tipi mai mari decat mine, care au o experienta de viata, altcineva imi spune ca domne, sa nu ma indragostesc asa deampu*** de orice prost, mai aud pe nu stiu unde ca trebuie sa fie asa si pe dincolo. Pierduta printre dogme, am uitat de crezul meu. De visul meu. De printul meu, care nu trebuie sa fie asa cum vor altii, ci asa cum vreau eu. Am uitat sa visez la el, sa cred in el, sa il astept. Am preferat sa ma complac in ideile societatii asteia de rahat, uitand ca- cu cat incerc sa ma adaptez ei cu atat imi dau seama ca eu nu sunt un om care sa se adapteze. M-am straduit sa ma integrez, uitand ca eu niciodata nu ma voi integra, si nici nu am nevoie de asta. Eu...sunt eu. Unde s-au pierdut ideile mele? Alea, putine, da' fixe. Erau ale mele. Le-am dat la schimb

"Iar eu de-as fi stiut ce va urma fugem din calea sa. Dar am uitat ce am avut si am ajuns indiferent si am pierdut-o ca pe un fulg ce-n mana il pierzi cand s-a topit. Cand mi-am dat seama ca am ranit un suflet cald atata timp si c-am pierdut-o m-am intors ingenunchiat...e prea tarziu.." Si apropos de Ana, gasiti pe blogul Filme Ramona distributia scurt-metrajului "Iluzii"

Tu nu vei mai fi Tu nu vei mai fi prin viata-mi calauza, Nu-mi vei mai ghida pasii intr-o lumina difuza, Mirosul tau dulceag nu-l voi mai simti in parul meu, Iar zambetele, petale apuse, vor asfinti in culori de curcubeu. Tu nu vei mai fi acolo cand furtuni se starnesc, Sa imi alini lacrima cu un zambet nepatat, Nu vei mai putea cu un simplu “te iubesc” Sa alungi demonii din sufletu-mi cutremurat.

Prietenia poata sa para in aceste timpuri ceva utopic. Unde mai gasesti acum pe cineva complet dezinteresat, care sa iti fie aproape atunci cand ai nevoie? Si totusi, prietenie mai exista...Atunci cand nimeni nu mai e lamga tine, cainele ramane in continuare cel mai bun prieten al tau. (Traian Tandin- Adio, Ringo) Unde gasesti un prieten care sa te placa asa cum esti, pe care sa nu il deranjeze defectele tale? Sau care sa adore sa doarme cu sosetele tale la nas? =)) (foto) Acest post este dedicat prietenului meu blanos care imi incalzeste picioarele iarna, imi pune boticul rece pe obraz atunci cand plang si doarme cu labuta pe perna mea, reusind sa ma faca sa ma simt mai bine, indiferent de situatie. Este o continuare a postului acesta.