Suflet visator

"Fericirea poate fi gasita si in cele mai intunecate timpuri, daca unul din noi isi aminteste sa aprinda lumina."(J.K.Rowling) Asta mi-a venit in minte putin mai devreme, dupa ce am inchis telefonul. Poate e putin patetic si putin cliseic, dar pot sa jur ca atunci cand o usa a fericirii se inchide, se deschide o fereastra. Asa a fost intotdeauna. Cand obosesc sa ma mai lupt cu intunericul, vine cineva cu o lanterna. Sau cu o bricheta. Sau macar cu un led. Face un strop de lumina, si de la acel strop, eu singura, aprind lumea. O sa va zic weekendul viitor de ce sunt atat de fericita. Daca uit, sa ma trageti de ureche, pentru a-mi reaminti.

  In birou este liniste, iar eu ascult zgomotul facut de masinile de pe Magheru. E un zgomot neplacut. Bazaitul de albine armonios, are...ceva. Viata. Zgomotul asta e haotic, deranjant. Ai zice ca masinile sunt pline de furie si temperamentale. Ai zice ca se cearta, fiecare mergand intr-o directie, nestiind incotro s-o apuce exact. Ca gandurile mele. Si simt ca ma sufoca, nu le mai suport zgomotul suparat, care transmite la fiecare doua secunde ganduri contradictorii. Stai. Nu, misca-te, ce naiba! Unde te duci atat de hotarata? Nu vezi ca gresesti? Du-te, du-te, nu conteaza ce ai in fata! Doar nu vrei sa ajungi conservatoare... Si as vrea sa apas butonul de la telecomanda si sa inceteze. Sa inchid ochii, sa vad intunericul, sa ma relaxez. Si cand aproape reusesc sa ma linistesc, parca cineva imi sopteste la ureche, facandu-ma sa tresar si sa mi se zbarleasca parul de pe ceafa: "Ramonica!" Doua lucruri urasc in viata: nedreptatea, si sa mi se spuna "Ramonic...

Multe seri ma gasesc privind pe fereastra biroului. Nu din dorinta de a evada, ca S., ci din dorinta de a contempla. Soarele se ascunde in spatele cladirilor, se retrage in glorie, pana ramane o singura linie portocalie pe cer, iar in curand va fi si ea inghitita de intuneric. Uneori se aude un zgomot de motocicleta si ma intreb daca P. este soferul. Perioada in care eram indragostita de el imi pare din alt secol, din alta viata. Dintr-o viata in care eram studenta, aveam o bunica si n-as fi plecat din Romania nici in ruptul capului. Dupa ce motocicleta se indeparteaza, se face liniste. Inchid ochii si o savurez. O las sa imi magaie timpanele. Dureaza cateva secunde, apoi linistea este sparta de sunetul unei ambulante. Imi aprind o tigare si ma gandesc la persoana catre care merge ambulanta, si lansez in neant o rugaciune ca ea sa fie bine, oricine ar fi. Apoi zambesc, amintindu-mi de povestea cu ambulanta care transporta varza. Cu sirena si girofarul pornite, ca sa ajung...