Suflet visator

Egoismul meu creste de fiecare data cand am nevoie de cineva si nu am pe nimeni alaturi. De fiecare data cand plang si nu e nimeni sa ma consoleze. De fiecare data cand ma simt singura si nu imi spune nimeni "esti cu mine". De fiecare data cand fiecare porneste pe drumul sau, iar drumul meu e pustiu. Ca acum. Ca maine, mai ales. Distractie placuta si un an nou fericit, dragi "prieteni"!

Un tricou imi aminteste de o prietenie care s-a sfarmat in mii de bucatele. O pereche de chiloti imi aminteste de...hmm, nu voi scrie asta. :)) Un bon gasit in buzunarul unei perechi de blugi spalati si extraspalati imi aminteste de o pizza mancata intr-o companie placuta. O scoica de pe birou imi aminteste de cea mai nebuna vacanta in Vama. Vinul rosu imi aminteste de o bauta care s-a incheiat cu mine tinand pe cineva de frunte, apoi facand curat. O sa radeti, dar a fost o bauta frumoasa. Amintirile se inlantuie si uneori cred ca as putea sa-mi povestesc intreaga viata doar prin intermediul unor obiecte. Desigur, obiectele isi pierd conotatia in afara povestii, dar in sufletul meu, obiectul respectiv este povestea insasi. Si mai este singurul lucru material care a ramas in urma unor sentimente pe care nu mai am voie sa le traiesc.

1. Trei lucruri pe care le faci zilnic (fara spalat, baut apa etc.) Intru pe Facebook Citesc Imi las mintea libera pe taramul imaginatiei; uneori scriu, alteori doar traiesc momentul. 2. Trei lucruri pe care le faci pentru a scăpa de stres: Fumez Citesc Povestesc cuiva despre ce ma supara 3. Trei lucruri pe care le faci doar pentru că e nevoie: Curatenie Plimb cainele Spal vasele 4. Trei lucruri de care nu te-ai putea despărți: Biblioteca mea Laptopul Tigarile 5. Trei replici care te-au ajutat să mergi mai departe: "Cand cresc vreau sa fiu ca tine." "Esti cea mai tare scriitoare, mai tare ca J.K. Rowling sau S. Meyer" "Nu esti capabila..." (da, si replicile negative ma ajuta, pentru ca ma imping sa demonstrez contrariul.) 6. Trei persoane care te inspiră: Bianca Cristina Nemerovschi Diana Vasile (Profa de CT ) 7. Trei dorințe pe care vrei să le îndeplinești : Sa public o carte Sa public o carte Sa public o carte restul

 Concurs pe Walking on letters cu 4 premii frumoase:      

Prost si ingamfat. Nu ai invatat nimic din ce ti se intampla. De unde rezulta ca meriti sa ti se intample altele si mai naspa. Cum sa iti explic? Stai, ca stiu. "La dracu', mă irit eu din nou, fac exact greşeala pe care puţopalmistul comun şi neinteresant o face cu privire la mine: Adică: porneşte de la un zâmbet perfect normal şi-l interpretează ca pe o chestie personală, cu dedicaţie şi mesaj. Aşa incep cele mai dezechilibrate şi mai grav eşuate relaţii interumane. Mircea, de exemplu, nu "îmi zâmbeşte", ci "zâmbeşte" pur şi simplu, iar strălucirea plină de viaţă a zâmbetului său nu se datorează bucuriei că ne revedem, ci pur şi simplu sexului intens şi epuizant pe care il practică zi de zi cu altă persoană."Lorena Lupu Sa-ti mai spun ca degeaba te crezi deasupra lumii ? Esti fix " puţopalmistul comun şi neinteresant". Si ma plictisesti groaznic. De ce naibii imi mai consum eu energia cu tine? Asa ziceam si eu. Du-te dracu' Th

Esti obsesia mea. Nu trebuia sa te cunosc un pas daca faceam mai in lateral cursul vietii se schimba. Si nu te mai intalneam niciodata. Si nu ma mai fastaceam ca o proasta si nu ma mai simteam ca la scoala cand nu am invatat lectia si nu ma mai zdrobeai ca pe un gandac cu talpa ta atotputernica. Si nu ai fi fost obsesia care imi macina zilele si ma bantuie noptile si imi ameteste visele de parca as fuma in timp ce dorm. De parca ai fi o tigare bine rulata care ma ridica si ma ameteste si dupa aia ma izbeste de pamant pentru ca realizez ca niciodata nu voi ajunge atat de sus.

Cand fumez ma gandesc la tine. Doar atunci, cad toate zidurile, toate perdelele, ma cojesc in zeci de straturi ca o portocala si ramane sufletul meu in centru naiv, pur, in suferinta. Doar cand fumez ma gandesc la tine si atunci sufletul imi arde si se face scrum si e calcat in picioare de zeci de bocanci. E gol, tremura de frig, vrea sa se ascunda, sa nu il mai vezi si sa isi puna inapoi toate mastile.

Bai, are femeia asta o voce...adica avea, ma rog...de ma unge pe suflet cand o ascult.  Iar versurile iti fac pielea de gaina.

Ma priveste persoana din oglinda cu superioritate. E frumoasa, e increzatoare. Straluceste, iar in aura ei innoada toate energiile pozitive. Imi spune ca asa sunt si eu. Se insala. Sau minte. Eu nu sunt ea. Ce stie ea?Nu ma cunoaste. Nu poate patrunde tenebrele sufletului meu. In timp ce eu ma imbrac, ea se dezbraca. 

Scrisoarea doi- 14 decembrie 2012 Draga Jimmy, Eram un copil.  Un copil frumos, naiv si egoist.  Un copil care suferea sincer,  dar care distrugea tot in jurul lui.  Un fel de Claudia din "Interviu cu un vampir".  M-ai luat de mana si m-ai aruncat  in prapastia maturizarii. Am crezut ca ma sustii, dar m-ai injunghiat cu brutalitate, cu mana altcuiva. Sangele a siroit inauntrul si inafara mea, dar ranile au inceput sa se inchida. Te vreau, dar nu stiu sa te chem. Galagia Universului ma acapareaza, ma doare capul, timpanele imi sangereaza. Ma invart fara scop, lumea ma impinge de colo-colo sa nu ii stau in drum. Te caut, dar nu stiu sa te chem.

Dupã modelul lui M. din “Sȃnge satanic”, am fãcut şi eu un crez: ce nu voi fi/ ce nu voi face niciodatã: ·          Nu o sã renunţ la scris ·          Nu o sã mã opresc din a trãi ȋn viitor, atunci cȃnd viaţa de aici şi acum e de rahat ·          Nu o sã mã cuplez niciodatã cu un tip care nu ȋmi place, doar ca sã nu fiu singurã ·          Nu o sã mã tem de singurãtate ·          Nu o sã pup pe nimeni ȋn cur ·          Nu o sã ascult manele ·          Nu o sã renunţ la lucrurile care mã reprezintã ·          Nu o sã plȃng la filme siropoase de dragoste ·          Nu o sã renunţ la a-mi stabili ţeluri ȋnalte, uneori imposibil de atins ·          Nu o sã mã ȋmbrac office ·          Nu o sã ȋmi placã fotbalul ·          Nu o sã renunţ la pasiunea mea pentru karate şi bãtãi ȋn general, doar pentru cã nu e feminin ·          Nu o sã mã strãduiesc sã fac impresie bunã. ·          Nu o sã renunţ la ţigãrile slim, doar pentru cã spun alţii cã sunt naşpa. Excepţ

Eu, vrand sa ies afara cu Vlad, cu sania: ramona88badea: vroiam sa te intreb ramona88badea: daca vii cu noi afara ramona88badea: vroiam sa luam sania Ea, se fofileaza, nu ii place frigul si nici zapada. Stefi: e frig...nu imi place Stefi: :( ramona88badea: ne incalzim ca alergam ramona88badea: hai mai nu fi ramona88badea: unde e copilul din tine Stefi: a ramas la mare Eu, perseverez. ramona88badea: hai mai afara Stefi: nu stiu...in cat timp? ramona88badea: in cat timp esti gata? ramona88badea: 10 min?15? Stefi: 3 luni? Credeti ca voi reusi? :))

Rubrica noua: Scrisori pentru Jimmy Nu o sa va spun cine e Jimmy, asta nu conteaza. O sa incerc sa culeg idei despre el sau ea, o sa adaug multe dintre sentimentele mele, iar la final, daca aflati cum este el/ea, sa ma anuntati si pe mine, ca inca ma chinui sa aflu. Scrisoarea unu- 11 decembrie 2012:  Cu tine sau fara tine? Draga Jimmy, Imi amintesc de noptile calde, de aerul sufocant al verii, de tine. De inimile care pareau sa bata ca una, sa imparta un sentiment nobil. Simteam ca imi trag puterea din tine, ca ma renasti, ma intregesti, ma definesti. Nu mi-am pus niciodata problema cat va dura; am amanat intrebarea asta, vroiam sa ma bucur de aici si acum. Dar am presupus in sinea mea ca intotdeauna e o descriere buna. Acum...ma doare, dar ma sliesti de puteri. Ma consumi, ma inhibi, ma duci la involutie.  Te vreau, te iubesc, imi lipsesti. Dar cand vii, ma dai peste cap. Pe drumul asta, e loc doar pentru mine.

Mi-e frica de iarna asta. Mi-e frica de zilele interminabile, toate la fel, de momentele lungi e singuratate, de tristete, de neputinta, de frig, de raceli. Intr-un fel, e bine ca imi e frica. Frica ca motiveaza. Reusesc sa invat de o suta de ori mai bine decat de obicei pentru un examen de care imi e frica. Frica ma face sa actionez, sa caut solutii, sa schimb situatia. Uneori, frica ma inhiba; doar atunci cand imi e frica de ce parere isi vor face unii oameni despre mine. Frica asta ma face sa ma retrag in carapace si sa zidesc usa. Norocul meu ca rareori imi pasa ce cred oamenii despre mine. Da, mi-e frica de iarna asta, mi-e frica de faptul ca ma voi trezi fara dorinta de a face ceva in acea zi, ca voi sta cu ochii pe ceas, sa treaca mai repede ziua, doar ca sa vina una identica, in care imi voi dori iar sa treaca timpul, si cel mai frica imi e ca odata cu zilele geroase care trec si tot trec, ma trec si eu. Dar frica m-a impins sa imi gasesc activitati, evenimente

Cine a zis ca iadul e cu flacari si carbuni aprinsi si d-astea, nu a vazut 20 de copii de 8 ani jucandu-se intr-un spatiu de 10 metri patrati. Serios, stiti cum sunt? Un tsunami nu se dezlantuie cu atata putere :)) Iar eu sunt omul care ii zice tsunami-uluui STOP, NU ai voie sa te urci acolo, nu, nu lasa aia!

Tot mai des ȋmi trece pe la urechi termenul de originalitate, rostit in diverse contexte. De la idei, caractere şi stiluri de viaţa, la “nu mã uit la serialul X, pentru cã se uita toatã lumea şi eu sunt originalã.” Ştiţi cã, cel puţin teoretic, suntem toţi oameni, avem cam aceleaşi nevoi (Freud le reduce la douã: sexualã şi de agresivitate) şi trãim ȋntr-o societate, supuşi unor jeguri reguli? Cu cȃt te strofoci mai mult sã fii original, cu atȃt mai mult avansezi spre prãpastia penibilului şi o sã cazi fix ȋn ea. Originalitatea e overrated: sã ȋncerci sã fii original, adicã sã respingi lucruri care le plac şi altora, doar ca sã nu fii ca ei, sã adopţi idei şi atitudini care nu te caracterizeazã, doar pentru cã sunt diferite, este, cum spunea un personaj, din “Divergent” (cred): ca şi cum ai trece o cãmilã prin urechile acului: dificil, dureros, şi nefolositor ȋn process. Ȋn momentul ȋn care te-ai gȃndit sã fii original, ai pierdut deja o parte din originalitate ş

Nu stiu de cat timp nu am mai avut o duminica din asta, in care sa fiu libera si sa stau in casa, dar a trecut ceva timp. Asa ca acum ard gazu' de pomana, nu pentru ca n-as avea ce sa fac, ci pentru ca n-am chef de nimic. Si ca sa nu ma uit pe pereti, imi exersez talentul de photoshopist. (nu cred ca exista cuvantul asta, dar suna mai bine decat editor imagine, pentru ca photoshopist poate fi oricine, editor, nu)

Un pasaj din "Dona Juana" de Lorena Lupu care a avut mare ecou in mine. L-am auzit pentru prima data la lansare, apoi l-am regasit in carte. Citindu-l in intimitate, a venit cu si mai multa forta, cu si mai multe intrebari, starnind in mine genul de confruntare(dintre mine si....mine) pe care o pot avea doar in momentele de singuratate. "La dracu', mă irit eu din nou, fac exact greşeala pe care puţopalmistul comun şi neinteresant o face cu privire la mine: Adică: porneşte de la un zâmbet perfect normal şi-l interpretează ca pe o chestie personală, cu dedicaţie şi mesaj. Aşa incep cele mai dezechilibrate şi mai grav eşuate relaţii interumane. Mircea, de exemplu, nu "îmi zâmbeşte", ci "zâmbeşte" pur şi simplu, iar strălucirea plină de viaţă a zâmbetului său nu se datorează bucuriei că ne revedem, ci pur şi simplu sexului intens şi epuizant pe care il practică zi de zi cu altă persoană."

Din categoria "te caci pe tine cu stropi" ( nu exista o astfel de categorie pe blog, dar in mod cert exista in viata mea), va prezint cel mai tare, dar si cel mai kinky compliment pe care l-am primit: Cand te vad, imi inspiri cultura! Acum, egoul meu e lovit din doua parti: pe de o parte, e gadilat la maxim, pe de alta parte, e ranit pentru ca inseamna ca nu sunt suficient de mishto incat sa inspir altceva.:)) Cine intelege femeile? Eu sigur nu. :)) p.s.: gif-ul cu Selena nu a fost ales intamplator. :))

Acela a fost momentul ȋn care am decis cã atunci când mã voi sinucide, o voi face la apus, pentru cã va fi şi un sfârşit, dar şi un ȋnceput a ceva. Vieţile celor care mã cunosc vor ȋncepe din nou, fãrã mine, vor ȋnvãţa sã trãiascã, sã iasã ȋn cluburi, sã bea, sã râdã, fãrã mine. Iar cel mai abrupt ȋnceput este acela care debuteazã cu un sfâşit. Dacã ȋntr-o zi te trezeşti fãrã ceva cu care erai obişnuit, fãrã o mânã, spre exemplu, nu se sfârşeşte nimic, doar ȋncepe bãtãlia de a ȋnvãţa sã trãieşti fãrã ea. Cred cã acela a fost momentul ȋn care m-am decis cu toatã fiinţa mea sã mã sinucid, dar nu era şi momentul ȋn care sã o fac. Pentru a avea tãria de a nu da ȋnapoi, aveam nevoie de multã suferinţã, multe motive. Ana avea sã mi le dea pe toate, pe rând.

Cu ce sa incep? Iar am o cantitate mare de frustrare acumulata. Am o dorinta arzatoare sa scriu despre moarte.  Dar nu despre moartea corpului fizic, aia la care va ganditi voi, ci despre moartea increderii, a iubirii, a sentimentului de siguranta. Insa sunt obosita, asa ca fac o scurta istorisire a gandurilor zilei si ma retrag. Nu mi se pare normal ca se cer bani la intrarea la Gaudeamus. Nu ca as fi stat in aia 10 lei, dar ca strategie de incurajare a cititului, sunt praf. Nu am castigat concursul de debut, ceea ce ma asteptam. Nu ma asteptam, insa, ca cea care a luat premiul cel mare sa faca asa o gafa. Nici nu mai stiu in ce context a spus-o, dar ne-a aratat clar ca "stie" bine limba romana. Mi-am luat o gramada carti, am ramas fara bani, vorba lu' mama: "o sa ai ce sa tragi pe nas o saptamana!" Daca nu v-ati prins, eu trag carti pe nas, pentru ca le citesc repede si sunt ca un drog pentru mine: imi dau o stare de detasare de la realitate, m

Ma gandesc uneori ce-ar fi daca nu as fi ales psihologia. Daca as fi ales jurnalismul, asa cum mi-a trecut prin minte, la un moment dat. Daca ar fi fost asa, nu as mai fi stiut ca persoana X are nevoie de atentie sau afectiune, ca face proiectii, ca are o stima de sine scazuta, nu ar fi trebuit sa ma gandesc la ce fel de feedback ii ofer, la ce e mai bine pentru el/ea. N-as fi fost eu mai fericita? Nu-mi mai bateam capul cu probleme altora, nu ma zbateam pentru nimeni, in afara de mine. Sau poate ca m-as fi zbatut, intotdeauna am avut pornirea asta, dar nu as fi avut instrumentele necesare. Sa nu ma intelegeti gresit, nici acum nu sunt vreun geniu. Uneori mi se pare ca ma impovarez prea tare, car problemele altora in spate, iar asta e obositor in draci, Nu pot sa zic "stii, nu imi pasa", sau "stii, esti un nesimtit", pentru ca eu ma gandesc ce sa afla in spatele acestor lucruri, incerc sa il/o ajut, simt ca am o datorie fata de el/ea. Si asta e o prostie, eu

Blogul asta e despre mine, e exprimarea egocentrismului meu, dar acum am simtit nevoia sa scriu gandurile altcuiva, deoarece aceste ganduri exprima atat de bine starile mele bipolare, in plus, e interesanta si amuzanta descrierea asta.   "Am zile in care nici nu ma mai agit, nici nu dau importanta, las totul sa treaca pe langa mine...si zile in care ma macina si ma roade si ma pun in genunchi si plang si ma intreb de ce... Si zile in care ma gandesc ca sunt oameni care nu au ce manca, unde sa doarma, sau mult mai rau, sunt bolnavi si nu au bani de medicamente si eu ca o ingrata ma agit pt un cacat cu munca... Dar azi e ziua cu de ce!!!!!" Cred ca asa functionam noi, pentru ca daca ar fi toate zilele cu de ce, am muri, iar daca nu am da niciun rahat pe toate chestiile astea am fi niste oameni mai...superficiali.

Am zis ca o sa incep sa scriu chestii legate de psiho, incep cu asta, care trebuia sa fie titlul lucrarii mele de licenta, dar nu va mai fi, o sa va zic si de ce. Inainte de a incepe sa va zic ce mi-a bubuit mintea, vreau sa va atrag atentia ca acest articol, si cele de acest gen ce ii vor urma nu sunt adevaruri de necontestat, ci o interpretare subiectiva pe baza unor cunostiinte de psihologie, pe care voi trebuie sa le treceti prin propria minte inainte de a declara daca sunteti sau nu de acord cu ele. Ok...anxietate, depresie, auzim despre ele, dar multi nu stiu ce inseamna. Anxietatea este o frica fara motiv, o stare de neliniste, care uneori poate conduce la atacuri de panica. Atacurile de panica se manifesta prin batai puternice ale inimii, transpiratii, senzatia de nod in gat, roseata sau albirea fetei. Diferenta dintre anxietate si fobie este ca atunci cand ai o fobie stii de ce iti e frica. Depresia este o tulburare ce se caracterizeaza prin stari de tristete, in

“Dac ă aş avea posibilitatea de a schimba lumea şi de a o salva, nu aş face-o. Aş da foc cu voluptate universului, aşa cum dai foc unei biserici de carton, pentru că de atȃtea ori m-a sedus şi apoi m-a dezamăgit cu brutalitate.” Cristina Nemerovschi- Sânge satanic V-am zis ca sunt in plina criza? Adolescentina sau nu, e groasa.  Deci o sa aveti material de citit, daca o tin tot asa.

M-am trezit eu astazi ca o floare (una ofilita) dimineata la 9, am baut o ciocolata calda, ma rog, ideea e ca am sarit peste cafea. Am ajuns acasa, m-am bagat direct in pat, nu mi-a mai trebuit nicio cafea.  M-am trezit dupa-masa, zic, "nu mai beau ca iar nu dorm." Si asa am ajunns pe seara la Kaufland cu o durere insuportabila de cap. Dar din aia, stiti cum? De parca imi crapa capul in mii de bucati la fiecare secunda, se intregea, apoi o lua de la capat. Si nu pot spune ca n-am dormit bine, imi urla Joan Jett "I love rock'n'roll" de la vecinu', de duduiau peretii, dar mi-a dat asa o stare de bine, ca am adormit instant. Si stand sa ma gandesc de ce ma doare capul, mi-am amintit de cafea, mai exact de absenta ei.  Fuck! Mama zice "hai sa-ti iau o Cola, poate-ti trece!" Si mi-a trecut. Unde vreau sa ajung? La faptul ca sunt dependenta de cafea la fel cum sunt si de tigari. Mi s-a mai intamplat si alta data sa ma doara capul, si cum am bau

Doua euri exista si actioneaza concomitent in mine: Ramo si Ramona. Ramo este eul bun, altruist,se sacrifica, se gandeste la altii, actioneaza pentru a le fi lor bine. Ramona e eul egoist, nu neaparat rau, dar se gandeste la binele propriu, e egocentric si are uneori tendinte spre mizantropie. Eul Ramo ii iubeste si ii intelege pe ceilalti, ii accepta asa cum sunt, le ignora defectele si le iarta greselile. Eul Ramona ii critica pe ceilalti pentru ca sunt prosti sau ipocriti, e razbunator, vrea sa le dea o lectie, asta in rarele ocazii cand ii pasa ori are chef sa isi consume energia pe altii. Eul Ramo are constiinta, Eul Ramona nu da doi bani pe constiinta. Eul Ramo ar asculta ore intregi problemele cuiva, ar incerca sa il ajute si sa il inteleaga. Eul Ramona ar adormi dupa primele zece minute. Eul Ramo se gandeste cum sa faca sa nu ii raneasca pe ceilalti, uitand sa se mai gandeasca la propria durere. Eul Ramona se gandeste doar la propria fericire, indiferent ce inseamn

sursa: http://www.caterinca.org/page/9

secret - Hai spune lumii ca plec la drum Asculta mai multe audio soundtrack

Sunt obosita, anxioasa si putin revoltata. Obosita, ca m-am trezit devreme si am umblat toata ziua. Anxioasa, ca trebuie sa prezint planul de licenta maine si mi-e sa nu-mi dea cu el in cap. Revoltata ca un copil de 10-12 ani poate avea o doza atat de mare de tupeu si nesimtire. Si obosita (am mai spus asta?) de viata mea, de lumea asta idioata, de noptile nedormite, de griji. De ceva timp ma tot simt ca in plina criza adolescentina. Cred ca oboseala a slabit fraiele pe care le pusesem fortat comportamentului meu, si tot egocentrismul si narcisismul a iesit in valuri. Cu putina paranoia, ca si condiment. Am o stare gen: Si apropos de gen, cred ca ati observat expresia asta relativ noua: GEN. "Fa si tu o cafea, gen." "Ca suntem prietene, gen." "Hai la cursuri, gen" Am lesinat de ras cand am citit un pasaj din "Sange satanic". Ca sa va pun in tema, M. trebuia sa dea bani pentru cadoul de ziua sefei lui. “Uit

M-am molipsit de superficialitate. Cred ca de la Miku. M-am trezit ca apreciez o carte dupa coperta, ceea ce e de neacceptat. M-am indragostit de coperta asta. Dar, in apararea mea, si titlul m-a atras. Vine Gaudeamus si iar ma prinde paduche falimentar. Am un wishlist care se imbogateste cu cate o carte in fiecare zi: Ani cu alcool si sex- Cristina Nemerovschi (continuarea romanului Sange Satanic) Cheia- Simon Toyne (volumul 2 din Sanctus) Dona Juana- Lorena Lupu Gestul animalului mort- Dorin Muresan( si la asta m-a atras coperta, e mega-tare, dar, shht, nu stie nimeni) Dincolo de noapte- 12 fete ale goticului si acum si 92 se povesti cu carti- Stefan Caraman si mai am cateva in minte... As vrea sa se opreasca timpul in loc, sa citesc vreo 20 de ore, sa dorm vreo 10, sa scriu cateva recenzii, cateva pagini la romanul meu, apoi as fi gata sa o iau de la capat. Cu toate astea, timpul alearga, sau mai degraba, noi alergam prin el, iar maine e iar luni. As vrea sa

Urasc ipocrizia. Nu stiu daca e lucrul pe care il detest cel mai tare la oameni, dar sigur e in top 3. Simt cum imi clocoteste sangele in vene, mi se face parul maciuca, ma apuca disperarea. Si totusi, nu am putut sa gasesc o singura persoana care sa nu fie ipocrita. Fiecare a facut ceva la un moment dat care sa imi dea acest sentiment. Si nu ma refer la ipocrizie doar in sensul de persoană care se arată altfel de cum este.  E o chestie, cum sa va explic... Judecam, pentru ca asta e natura noastra, oricat am fi de corecti, trebuie sa fim si sinceri cu noi: unii mai des, altii mai rar, dar toti judecam. Bun, si judeci tu pe cineva, apoi, peste o zi, o luna, un an...ce crezi? Faci exact ca el. Ei, asta iti scrie pe frunte IPOCRIT. Suntem o lume de ipocriti. Poate ca si eu sunt uneori ipocrita, cine stie, nu pretind perfectiunea. Dar sunt momente in care chiar simt ca nu mai pot face fata acestei ipocrizii. Nu sunt un justitiar, nu mai sunt demult, nu mai proclam drepturi, nu i

Parca mi se potriveste cel mai bine dintre toate. Nici nu aveam o idee cand m-am apucat sa il fac, nici macar nu avceam o poza in minte, sa nu mai zic de slogan. Cred ca mai trebuia o imagine cu i cry , poate modific. Aaa si vroiam sa va intreb ceva: daca as face un concurs pe blog, ati participa? Mana sus (comment) cine ar participa, ca sa vad cam cati sunt doritori si daca sa il fac. Premiul ar fi in principiu o carte. Sau mai multe.

Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.