Suflet visator

De dragul vremurilor apuse, cand vedeam cate un sezon din Grey intr-o zi.

Uneori parca nu ma mai recunosc...si nu ma refer la aspectul fizic, ce s-a schimbat si el intr-o oarecare masura, mai ales culoarea parului care a tot oscilat intre roscat, brunet si combinatii dintre cele doua. Dar parca ma uit in ochii mei, cea din poza, imi amintesc vag cum eram si privind la mine, cea de acum, parca vad o straina. Februarie 2007 (In curtea liceului):  Aprilie 2007 (Parcul Carol): Mai 2007 (Constanta): Mai 2007 (Vama Veche): Iunie 2007 (Ultimul clopotel): Martie 2008 (Mogosesti):  Iunie 2008 (Cismigiu): "Ne-am maturizat. Cand s-a intamplat? Cum putem opri procesul?"-Grey's Anatomy

Ce usor era sa ne pastram prietenii cand eram copii! Strigau copii la geam "Mama lu' Ramona, o lasati pe Ramona sa iasa afara?" Totul era doar joc si veselie, nu era atata invidie, nimic nu era complicat: ne jucam si daca ne certam, ziceam "Impacare, Impacare, fara nicio suparare" si gata.

Sunt frumosi, cuminti, stiu sa faca la nisip, mananca orice si au nevoie de un nou stapan care sa le ofere un camin si un strop de iubire. Daca vreti sa adoptati unul, contactati-ma la ramona88badea@yahoo.com

Mi-am amintit de curand despre o faza din Academia Vampirilor, mai exact cand se duce Rose la psiholog si ii spune despre Dimitri. Iar psiholoaga ii spune ceva de genul "nu cumva esti atat de atrasa de el tocmai pentru ca iti este interzis?". Rose, nu domne, Batman, Batman, ma rog, la ei era altceva, dar raportandu-ma la mine, ma intreb daca nu cumva asa e. Pentru ca e tipologia asta tampita a gandirii noastre, a oamenilor in general, de a ne dori ce nu putem avea, ceea ce ne este interzis. Si cu cat e mai interzis, cu atat de mai bun. Vorba aia: ce e bun ori e imoral, ori e ilegal, ori ingrasa. La mine nu e ilegal si nici nu ingrasa, nici macar imoral nu e, e pur si simplu...interzis. Poate e porcaria aia de pacat stramosesc in care nu cred, dar ma rog, si am ramas cu vreun blestem de la Eva de a ceda in fata tentatiilor. Pentru ca daca eu spun acum : va interzic sa va imaginati un elefant roz, nici nu ati citit bine fraza si in mintea voastra deja s-a format imaginea unui e

Dupa parerea mea, 100% subiectiva. 200% subiectiva.

Premonitia lui Ceausescu Am inchis repartitorul, Amintindu-mi ce a spus, In vremuri grele dictatorul: "Imbracati o haina-n plus!" epigramă de Alexandru Truţă Unui matematician celibatar Tot invata ca nebunu` Cat fac unu si cu unu Dar nu stie nici acuma Cat fac unu si cu una. epigramă de Lucian Onea Necuviinţa Pe al vieţii lung traseu Este o interferenţă Între lipsa de decenţă Şi surplusul de tupeu. epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Antologia epigramei româneşti, 2007 Competiţie Concursul nu a fost uşor, Intransigent şi fără milă. Dar a ieşit învingător La diferenţă de o... pilă! epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din Antologia epigramei româneşti, 2007  Cenzură maritală Prinzând-o-n patul meu cu Tică, În timp ce furia-mi expun, Mi-o şi aud pe mititică: - Tu crezi ce vezi, nu crezi ce-ţi spun?! epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004) Păcăleli, Păcălici, Păcăliţi. Minte mică, lume slută, Cu atâta păcăleală, Toată ţara

Cum a fost, cum a fost? Cu ce sa incep? Cu faza de la inceput, in care Bella se chinuia sa mearga cu pantofii de nunta si a zis "Nu pot sa merg desculta?". A fost tare, parca m-am vazut pe mine pe tocuri. :)) Mai departe: Nunta: naspa. Nu mi-a transmis niciun pic de emotie. Poate pentru ca vazusem deja trailerul, nu stiu. Rochia: naspa. Nu e genul meu. Clanul Denali: tare. Super actorii alesi. Secventa cu Jacob a fost foarte reusita, m-a emotionat la fel de mult ca in carte. Luna de miere, vorba aia: ca la carte. Pacat ca ala din secventa in care se rupe patul nu era Rob, ca Rob nu are atatia muschi pe spate. Sau poate era el, dar e aranjata putin pe calculator. Bella chiar arata ca un extraterestru, frate! Ca un extraterestru muribund si supt de viata. Nu mi s-a parut ca scena nasterii e asa sangeroasa cum au zis unii, si chiar mancam cand am ajuns la partea aia. Mi-a placut mult ca au respectat actiunea din carte, dar mi-ar fi placut ca la final sa o respecte mai putin, sa

Mama Ȋn pãrul tãu au asfinţit stele argintii, Obrazul tãu fin a pãlit, bãtut de vreme. Dar mâna e tot caldã, gata sã şteargã lacrimi mii, Vorba ta dulce seacã orice durere. Atât erai tu de frumoasã, în vremuri apuse, Dar poveri multe ai avut pe-ai tãi umeri, Atâtea griji pentru noi şi dureri nespuse, Şi-atât mi-i de greu sã ştiu cã nu vei mai întineri. Scrisa de mine. Sper sa va placa.

Si uneori pacatuim curat Crezand prin lacrimi mari de ochi atei Ca insusi Dumnezeu este barbat Si nu le intelege pe femei.

Locul 10: Peter Pan Locul 9:    Cars   Locul 8: Bambi   Locul 7: Ice age Locul 6: Nemo   Locul 5: Lion king   Locul 4: Shrek Locul 3: Lilo and Stitch   Locul 2:Fratele urs Locul 1: Frumoasa si Bestia

Mi-am adus aminte cum anul trecut pe vremea asta mancam exercitii de dictie pe paine, pentru rolul pe care urma sa il am in vara. Cel mai tare e sa repeti in grup de cate 3-4, e antrenant si foarte amuzant. Iata cateva exercitii de dictie pe care am reusit sa le fac: Ş ase saşi în şase saci. Cosaşul Saşa când coseşte, cât 6 saşi dânsul coseşte, şi-n sus şi-n jos de casa sa. Coseşte Saşa şi-n şosea. Luni la lumina lumânării luminată de lună prin luminator i-a luminat o luminiţă în lumina ochilor. Unui tâmplar i s-a-ntamplat o întamplare. Alt tâmplar, auzind de întamplarea tâmplarului de la tâmplarie a venit şi s-a lovit cu tâmpla de tâmplaria tâmplarului cu întamplarea. Am o prepeliţă pestriţă cu paisprezece pui de prepeliţă pestriţi. E mai pestriţă prepeliţa pestriţă decât cei paisprezece pui de prepeliţă pestriţi, iar mai pestriţ decât prepeliţa cea mai pestriţă este prepeliţoiul cel pestriţ. Un bal fãrã egal cu final fatal la un halala carnaval estival cu scandal epocal dintr-un opal

Parca ieri il tineam pe Vlad in brate, o bucatica de om cat mana mea, si ziceam "De abia astept sa isi tina singur capul, sa nu mai am stressul asta." Dupa aia ziceam "De abia astept sa stea singur in fund." Si dupa aia, "Sa mearga singur in picioare." Acum merge, alearga, vorbeste, se urca singur pe scaun, pe masa, pe biblioteca. Mananca singur (si toate hainele impreuna cu el) Vine la mine, ma mangaie pe obraz cu manuta lui mica si imi spune "Iubita mea de Ramona." Si stau si ma intreb, nevenindu-mi sa cred, cand a trecut timpul. Cand cresc copiii? Noaptea, cand nu ii vede nimeni?

N-am mai scris poezii despre un tip de cand aveam 17-18 ani. Iar acel tip are o agenda plina cu poezii dedicate lui. Dar cumva...cineva...a reusit sa ma faca sa ii dedic iar poezii. Si ma tot intreb: cum frate sa ti se para sexy felul in care un tip isi repara masina sau isi plimba cainele? Maine-poimaine o sa mi se para sexy si cainele :))=)) Si acum, poeziile mele cu fluturasi :)) Te visez Te visez când noaptea asupra-mi se pogoarã, Şi-o lacrima asfinte în perna solitarã. Te visez când vântul rece la fereastrã-mi bate, Ca un vârtej de şoapte înfrigurate. Te visez ca pe un rege rãmas fãrã regat, Trist, singur, abandonat. Te visez, crezând cã am în inimã-mi puterea De a-ţi reda iar mãreţia. Te visez ca pe un mãreţ zeu antic, Ce-ntr-un trecut îndepãrtat era cel mai puternic. Te visez, cãzut din tronu-ţi de cleştar, Dorind sã ajungi tu însuţi iar. Te visez ca pe un Zburãtor ce nopţile îmi tulburã, Dorind cu orice preţ ca-n aceastã lume sumbrã, Sã mã visezi şi tu, sã mã doreşti în ale tal

Dintre toate iubirile mele din copilarie si adolescenta, prea putine au avut forma umana. Daca nu v-ati prins pana acum ca sunt o ciudata, o veti face in curand. Cu multi ani inainte sa apara iubirea mea Harry Potter, iubeam o micuta carte cu coperti galbene si tocite care se numea simplu "Poezii", scrisa de George Cosbuc. Si dintre toate operele sale superbe, niciuna nu m-a impresionat mai mult decat "El Zorab". Ce Eminescu si contemplarea lui mistica asupra naturii/iubirii/eului? Nu, eu l-am iubit pe Cosbuc, l-am idolatrizat de cand am inceput sa citesc. Si m-am chinuit atat de tare sa il invat pe "El Zorab" pe dinafara, sa il recit oricui ar fi dornic sa asculte, asa cum am invatat multe alte poezii de-ale lui Cosbuc, dar nu am putut. Nu ca ar fi fost prea lunga, ambitia mea n-are limite cand iubesc ceva. Dar aveam o problema: de fiecare data cand ajungeam la final ma podidea plansul. Si printre suspine si larimi, nu reuseam sa memorez nimic. Si acum, r

Si am pastrat ce e mai tare pentru final:

De nu îmi voi gãsi curajul sã spun ce-mi cere inima, De nu îl voi gãsi acum, voi şterge de pe foaie rima. Cãci…ce rost are sã mã închid în foaia de hârtie, Când sensul poeziei n-o sã mai învie? De ce nu vreau s-o spun, de ce nu vreau ceva sã fac? Ştii de ce? Pentru cã tu ai promis cã vei şti ce spun când tac. Şi poate ştii, dar nu îţi pasã. Şi poate îţi pasã, dar nu vrei Sã te întorci pe drumuri fãurite de atei. De ce ai vrea? De ce s-alegi durerea?Şi eu în locul tãu de-aş fi Şi n-aş putea, şi n-aş avea ce mai jertfi, Aş merge înainte, pe drumul ce se-aşterne în faţã, Nu prinsã în trecut, în sentimentele de gheaţã. Doar cã eu nu pot sã merg. Ceva pe loc mã ţine Ȋn timp ce tu alergi pe drumul ce îţi aparţine. Alergi prea repede, de teamã sã nu rãmâi prinsã Ȋn trecutul trist desenat pe un colţ de batistã. Dar din când în când, parfumul trecutului se simte iar Amintindu-ţi de o data dintr-un calendar. Atunci, de-aş şti cã te-ndoieşti de drumul tãu cel nou, Aş avea curajul sã te prind iar