Suflet visator

In seara (noaptea) asta, in timp ce citeam un articol oarecare, pe un blog oarecare, am avut o revelatie: lumea e obsedata de control! Gasim pe net zeci sau chiar sute de articole de genul "Cum sa pari o femeie puternica", "Cum sa detii controlul conversatiei", "Cum sa iti pastrezi calmul", "Cum sa iti ceri scuze", "Cum sa...". Cum sa manipulezi. Cum sa fii. Cum sa respiri. Cum sa respiri fara sa para ca respiri. Eu va intreb: ce-ar fi sa nu pari o femeie puternica, ci exact ceea ce esti, ce-ar fi sa nu detii controlul conversatiei, ci sa o lasi sa mearga spre...oriunde s-ar indrepta, ce-ar fi sa nu fii mereu calm/a, sa iti mai si iesi din pepeni din cand in cand, ca esti om, ce dracu'!? Ce-ar fi sa iti ceri scuze simplu, niste scuze sincere, spuse cu ce cuvinte vrei tu, dar sa fie ale tale. Adica, pe bune, numai mie mi se pare aiurea sa iti ceri scuze cu cuvintele altuia? Sau sa agati cu cuvintele altuia? Sau sa te descrii pe...

Sigur-sigur ma duc! Problema mea e ca nu stiu daca sa ma duc la Sectiunea albastra (pentru specialisti) sau la Sectiunea rosie (pentru publicul larg). Si nu pot merge la ambele, pentru ca au loc simultan. Despre Sectiunea rosie: Este o conferinta despre vindecarea si preventia traumei destinata publicul larg. Specialisti din psihologie si din medicina vor traduce pentru dumneavoastra stiinta in limbaj inteligibil si in solutii practice pentru viata pe care v-o doriti. 2-3 noiembrie 2013 va fi un week-end informativ si interesant pentru cei ce vor sa: Vindece rani mai noi sau mai vechi Sa faca fata mai bine stressului si sa devina mai rezilienti Protejeze copiii de impactul evenimentelor traumatice Inteleaga mai multe despre trauma psihica Lectorii invitati sunt psihologi si medici cu experienta practica si cunostiinte teoretice solide. Acestia vor impartasi cu dumneavoastra idei, recomandari, strategii si interventii concrete bazate pe cunostinte dovedite stiintific, in cur...

De cand am inceput sa studiez psihologia, am fugit de relatia de cuplu. Cand am auzit ca o cunostiinta s-a specializat in terapia de cuplu am zis "wtf, de ce ai vrea sa lucrezi cu persoane care au probleme in relatie, sa vina la terapie si sa se certe ca chiorii, sa nu fie in stare sa vada lucruri care sunt exact in fata lor?" Si cu toate ca eu fug de relatia de cuplu, ea ma prinde din urma. Prima cvasi-sedinta de terapie tinuta de mine a fost pe tema relatiei de cuplu, cu un cuplu. Spun cvasi-terapie pentru ca eu nu am voie sa tin sedinte de terapie, nu am formare si nu sunt acreditata. Dar cand vine cineva "tu ai terminat psiho, ajuta-ma si pe mine", nu prea am cum sa zic nu. Si nu-i vorba ca nu pot spune nu din politete, e vorba ca eu chiar vreau sa ajut. Se activeaza acel ceva care m-a facut sa dau la psihologie in primul rand, acelasi ceva care m-ar fi indreptat spre medicina daca n-as fi fost asa o lenesa. E pur si simplu dorinta de a intelege oamenii si ...

Tot de pe Psychedelic Adventure ( https://www.facebook.com/PsychedelicAdventure ) Pun astia niste citate exact pe sufletul meu.

De ce simt oamenii in mod constant si absolut enervant nevoia sa catalogheze, sa eticheteze, sa imparta in categorii si sa judece? Nu ma refer la genul de judecata morala, nu neaparat, desi e si aia prezenta in cel putin 70% din cazuri. Vorbesc acum de ideile de genul "Te comporti asa, deci esti asa." sau "Esti asa, deci te vei comporta asa." Chestiile de genul "Nu vorbesti, deci esti timid." Te-ai gandit ca poate nu am nimic de spus? Sau poate trec printr-o perioada mai naspa? Sau poate am amigdalele inflamate?  Oamenii adora sa traga concluzii, li se pare securizant sa aibe niste poteci bine definite pe care sa le urmeze in relatiile cu ceilalti. Eu inteleg ca atunci cand ai un etalon, oamenii sunt mai simplu de inteles, dar catalogandu-i si disecandu-le personalitatea, ai pierdut 50% din felul lor de a fi, din unicitatea, naturaletea si spontaneitatea lor. Cartea asta, spre exemplu. Are niste chestionare (cu un grad destul de mare de transp...

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne; Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi; Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi; Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea; Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi; Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia; Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi; Dacă triesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători; Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea; Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea; Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubescă; Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine; Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel; Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi; Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr; Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi; ...

Am auzit in ultimele luni o gramada oameni care spuneau ca au fost in depresie. Ma gandeam:"hmm, stressul, probleme de viata, etc., or fi avut oamenii motive!". In ultimele zile, am auzit intamplator o multime de oameni cu un nivel de scolarizare foooarte scazut, si cu un IQ asortat, spunand ca "au depresie". Ooook, nu, oameni buni! Aveti doar gargauni pe creier, fite si ifose, si prea putine cunostiinte despre ce e aia o depresie. Cel putin 3 psihologi morti se rasucesc acum in mormant cand va aud pe voi zicand "Am blugi de firma, masina smechera, o mare durere in c*r si am avut si o depresie." Eu am fost in depresie. Si a fost naspa. Si nu imi place sa vorbesc despre asta. Cele mai multe dintre persoanele aflate in depresie habar nu au ce e aia sau ce li se intampla. E o mare chestie sa constientizezi asta si de obicei nu reusesti singur. Articol despre depresie:  http://www.eva.ro/psihologie/autocunoastere/totul-despre-depresie-articol-6194.html...

In urma cu cativa ani, cand m-am apucat de psihologie, mi se parea imposibil sa devin la fel de echilibrata ca un terapeut, in consecinta, nu as putea deveni unul. De curand am pornit pe drumul acela catre echilibru fara sa imi doresc si fara sa imi dau seama ca o fac. Acum realizez ca majoritatea problemelor mele care aduceau dezechilibru erau provocate de negarea sentimentelor. Pe de o parte le refulam , pentru ca societatea critica oamenii care nu poarta o masca de fericire, iar pe de alta parte ele veneau cu si mai multa forta. Cand a devenit durerea un defect si de ce? Suntem slabi, pentru ca suferim? In niciun caz. Suntem umani. Dar iubirea, compasiunea, ele cand au devenit defecte si de ce? Oare nu e in natura noastra sa simtim aceste lucruri? Nu ne fac ele mai buni? Sigur ca ne fac, si totusi sunt criticate. Ce prostie infinita!!! Echilibrul inseamna sa iti permiti sa simti. Daca nu cureti o rana, ii aplici direct bandajul, se va infecta, corect? Asa si cu sentimentele...

Pentru ca multi oameni (inclusiv eu, pana am aflat) folosesc gresit termenul de refulare, o sa va zic ce inseamna el in psihologie. E ca atunci cand iti vine in minte un gand, o amintire, iar tu iti spui promt "nu vreau sa ma gandesc la asta".  Si nu te gandesti, iar negandindu-te, impingi imaginea respectiva in afara sferei constiente, adica in inconstient. Fix si exact de unde a venit.  Refulare- proces prin care anumite imagini, idei, tendinte sau dorinte neplacute sau care contravin normelor sociale sunt respinse din sfera proceselor constiente. Refularea e ok, e samatoasa...pana la un punct. Pentru ca e ok sa dam la o parte lucrurile care ne dor, pentru o bucata de vreme, dar pana la urma tot trebuie sa ne gandim la ele odata si odata.

In sfarsit, am reusit sa pun visul si interpretarea lui. Va voi arata toata conversatia, drumul parcurs in interpretarea visului. In mod normal, eu nu ar fi trebuit sa dau niciun raspuns, persoana care a visat trebuia sa raspunda pe tot parcursul interpretarii. Dat fiind ca nu am experienta, mi-a fost greu sa o conduc spre toate raspunsurile, desi in mare parte am reusit. In continuare, persoana se va numi A- Anonim. Anonim: Eram intr-o curte, cu o casa alba , cu usi negre si eram pe o banca de lemn, din aia batraneasca. La un moment dat vin niste tigani si imi spun ca vor sa faca un gratar. Pun pe gratar o mamaliga, iar unul din ei isi aprinde o tigare, apoi imi da si mie. Eu: A cui era casa? A: Era casa mea Eu: De ce crezi ca era casa alba cu usile negre? A: Era curata. Era curata,  dar avea petele acelea. Eu: Ce iti vine in minte cand te gandesti la casa ta? A: Libertate Eu: Daca ar fi sa asemui o persoana casei din vis, pe cine ai alege? A: pe mine Eu: B...

Am zis ca o sa incep sa scriu chestii legate de psiho, incep cu asta, care trebuia sa fie titlul lucrarii mele de licenta, dar nu va mai fi, o sa va zic si de ce. Inainte de a incepe sa va zic ce mi-a bubuit mintea, vreau sa va atrag atentia ca acest articol, si cele de acest gen ce ii vor urma nu sunt adevaruri de necontestat, ci o interpretare subiectiva pe baza unor cunostiinte de psihologie, pe care voi trebuie sa le treceti prin propria minte inainte de a declara daca sunteti sau nu de acord cu ele. Ok...anxietate, depresie, auzim despre ele, dar multi nu stiu ce inseamna. Anxietatea este o frica fara motiv, o stare de neliniste, care uneori poate conduce la atacuri de panica. Atacurile de panica se manifesta prin batai puternice ale inimii, transpiratii, senzatia de nod in gat, roseata sau albirea fetei. Diferenta dintre anxietate si fobie este ca atunci cand ai o fobie stii de ce iti e frica. Depresia este o tulburare ce se caracterizeaza prin stari de tristete, in...