Suflet visator

Cand am fost saptamana trecuta sa imi iau primele doua volume din Jocurile foamei, ma impacasem cu gandul ca o sa inghet in statie la 226, autobuzul care ma duce direct pe Magheru, dar vine miercurea si primavara...mai exact cam la 15-20 de minute. Dar cum am ajuns in statie a venit, si la intoarcere la fel. Astazi mi-am luat inima in dinti si m-am dus iar pe Magheru, la sediul Nemira, sa imi iau volumul 3. Am ajuns in statie si a venit minunea de 226, iar la intoarcere la fel. Cum zicea Coelho in Alchimistul, cand ai o dorinta, tot Universul comploteaza ca ea sa se indeplineasca. In concluzie, Universul vrea ca eu sa citesc Jocurile foamei. Si cu toate ca Universul vrea, nepota'miu nu vrea :)) Imi pune semnul de carte, o inchide si o duce in biblioteca.

M-am cam plictisit de iarna. M-am bucurat cand a nins, am facut oameni de zapada, l-am plimbat pe Vlad cu sania, ne-am dat pe derdelus, ne-am batut cu bulgari, dar asta ar fi momentul cand temperatura ar trebui sa urce la plus si zapada sa se topeasca. Aberez, nu? Am vaga impresie ca de abia a inceput.

Vreau sa ma sune cei de la Nemira ca sa imi spuna ca au ajuns cartile mele la sediul de pe Magheru, sa ma duc sa le ridic. Mai pe scurt, vreau volumul 3 din Jocurile foamei. Pentru ca nu pot sa dorm, nu am stare, am frichinici in fund, vreau, vreau, vreau...sa citesc mai repede volumul 3. Stephenie Meyer avea dreptate: "Nu veti avea somn odata ce ati deschis cartea. Sfatul meu este sa o incepeti dimineata si sa anulati orice program ati avea in acea zi!" Deci vreau, vreau, vreau, sa citesc ultimul volum al acestei serii care provoaca dependenta!

Aproape uitasem cat de mult il iubsesc pe Valeriu Sterian. Aproape.  Mi-am amintit acum, vazand cum ninge. Imi veneau in minte versurile " A venit iarna subit într-o după-amiază,  Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.". Si mi-am amintit...si am inceput sa ii ascult melodiile din nou...e ca si cum as fi regasit un prieten drag.

Anotimpuri A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat - N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat. A venit iarna subit într-o după-amiază, Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează. Anotimpuri tot mai reci vin peste tine, Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine. A venit iarna din nou pentru-a câta oară? Ca o albă amintire pentru primăvară. A venit iarna discret, ca din întâmplare, A venit iarna sublim ca o taină mare. Anotimpuri tot mai reci vin peste tine, Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine. A venit iarna şi eşti tot nedumirit:  Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit… A venit iarna şi-ntreabă nevinovată: "Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?" Anotimpuri tot mai reci vin peste tine, Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.