Suflet visator

Cred ca m-am bosorogit. In urma cu cativa ani, mersul pe jos era unul dintre hobby-urile mele. Luam Bucurestiul la picior, alaturi de prieteni sau singura, cu aparatul foto de gat, sau cu castile in urechi, mergand cu un scop, sau, de cele mai multe ori, mergand doar de dragul de a merge. Acum cateva luni n-am fost in stare sa merg 5 km pe jos, de unde am coborat din autobuz si pana la mine la tara, am asteptat sa vina maxi-taxi. Vorbesc de curand cu o amica, tot fosta impatimita a mersului pe jos, ca mine. Eu :Hai sa ne vedem. Ea: Hai Eu: Unde mergem? Ea: Hai sa ne plimbam. Eu: Mi-e lene. Hai pe la mine. Ea: Si ce facem? Eu: Stam in pat, mancam floricele, bem pepsi si ne plangem de ce vieti plictisitoare avem. Ea: Suna bine, hai ca vin! :))

Private practice: Grey's anatomy: House MD:

Nu e pentru prima data cand traiesc sentimentul asta, dar astazi a fost mai profund decat oricand; e pe jumatate fericire, pe jumatate tristete. Fericire, pentru ca am o prietena atat de buna incat atunci cand stau alaturi de ea si familia ei, ma simt ca si cum as face si eu parte din acea familie, ma simt de-a lor, ma simt acasa. Tristete, pentru ca intotdeauna mi-am dorit o familie numeroasa, dar nu am avut parte de ea. O si mai mare tristete, pentru ca acea familie exista, si totusi e inaccesibila. Imaginati-va o curte plina cu oameni, vreo 20 de persoane, toate rude: matusi, unchi, veri, bunici, veri de-ai verilor, veri prin alianta si inca niste veri de gradul 3. Vorbesc, isi fac farse, rad, se mai "impung". Nu au timp de stat degeaba, toti au treaba, si totusi, in timp ce isi fac treburile, vorbesc unii cu altii, nu sunt prea ocupati pentru a socializa. Copiii alearga prin curte, impiedicandu-se de picioarele adultilor, mai sparg un vas, se mai iau la trant...

Cand realizezi ca maine dimineata ai interviu pentru un job si nicio haina eleganta/office cu care sa te imbraci, sifonierul mamei iti sta la dispozitie si e cea mai buna alegere. :)) Urati-mi succesc pentru maine!

Numai eu pot sta in fata mega image-ului 10 minute, asteptand pe cineva, timp in care sa ma tot gandesc "eu de unde naibii imi iau tigari?". Si acum am fata aia de "bah tu esti proasta?"

Pentru ca am o stare de rahat si nu am rabdare nici sa ma uit la un film, nici sa citesc, am inceput sa sap prin postari mai vechi si am gasit asta: http://suflet-visator.blogspot.ro/2012/12/ce-nu-voi-fi-ce-nu-voi-face-niciodata.html Eram convinsa, cand am scris-o, ca va veni o vreme cand voi face unele din lucrurile de pe lista. Am incercat sa gasesc lucruri profunde, care sa ma reprezinte, cand am intocmit lista, dar chiar si asa, stiam ca voi face macar cateva dintre ele,nu stiam care, desi pe moment, eram la fel de convinsa ca nu voi face. Are sens? Pentru mine, da. Niciodata sa nu spui niciodata. Pentru ca majoritatea deciziilor tin de conjunctura, iar conjunctura se schimba. Am uitat sa adaug pe lista, la vremea aia, mantra mea "niciodata nu voi fura iubitul prietenei celei mai bune!". Ma amagesc, as face-o. Nu as face-o intr-o conjunctura nevinovata, dar daca prietena cea mai buna nu ar fi la fel de corecta ca mine, nu ar avea aceeasi mantra, si ar p...

Concurs "Chmie perfecta 3: Reactie in lant" AICI