Suflet visator

Dimitri: Avem nevoie sa fim impreuna. Rose: De ce? Dimitri: Pentru ca te vreau. Rose: Raspuns gresit.

Din Constitutiei va transmit un An Nou fericit si tot ce va doriti!

Uite ca aici au nimerit-o. Puteti face si voi quizul aici.

Am invatat ca nimic nu e sigur. Nici iubirea, nici prietenia, nici loialitatea. Sunt lucruri pe care nu te poti baza, caci dispar chiar atunci cand esti mai sigur de ele. Am invatat ca omul in viata sa trebuie sa ia propriile decizii, sa nu mai plece urechea la ce zic altii, sa isi traiasca viata asa cum crede, ca e viata lui, nu sa traiasca dupa principiile de viata ale altcuiva. Sa faca propriile greseli, nu greselile altora.  Am invatat ca nimic nu e perfect, iar oamenii care cauta perfectiunea vor sfarsi singuri, doar ei cu idealul lor. Am invatat ca cine crede ca merita sa fie iubit, pur si simplu, se insala amarnic. Am invatat ca e prea adevarata vorba aia "cum iti asterni, asa vei dormi." Am invatat ca persoanele care ne iubesc cu adevarat sunt cele care ne spun unde si cand gresim, chiar daca stiu ca vom ajunge sa le uram pentru asta. Am invatat ca niciodata nu este prea devreme sa faci ce iti doresti sau prea tarziu pentru a face ceva pentru care nu esti pregatit. Am...

Cum mi-am mutat radioul in bucatarie, in ultimul timp tot ascult muzica in timp ce fumez o tigare, gatesc sau mananc. Si cum ascult doar National FM, am descoperit o gramada de piese frumoase, romanesti. Asta e una din ele:

Eu, care sustineam sus si tare ca destinul si-l face omul cu mana lui si chiar daca a fost scris poate fi schimbat, am inceput sa ma indoiesc. Si imi e greu sa accept, dar asta e. Pentru ca unele lucruri se intampla, oricat le-ai ocoli, oricat ai fugi de ele. Si cand ai gresit, si nu stii pe ce drum sa o iei? De unde stii care drum e cel bun? De fapt, e vreunul bun? Sau toate sunt la fel, bunele si relele fiind in interiorul nostru? Daca noi avem o povara de dus, nu conteaza ce drum am ales. Drumul e gol, doar sub pasii nostri prinde viata. Noi il inzestram cu durere, amagire, suferinta, dezamagire, iubire, ura si asa mai departe. Si pana la urma, e destinul sau nu e? Putem sa intuim care drum va fi mai bun? Da. Dar putem sa intuim prost. Cat se poate de prost. Si iar ma intreb: daca nu drumul e de vina, ci noi? Si pe unde am lua-o, tributul tot il platim. Poate de aici vorba aia veche de cand lumea "rau cu rau, dar mai rau fara rau". Vad un luminis. Ce credeti, ramane asa, ...

Departari Un cinematograf nu prea plin, In jur intuneric deplin. Un film de suflet ruleaza pe ecranul mare, Unind doua suflete intr-un ocean de soare. Suflete mici, tremurande, tematoare, Ce se vor pierde in lumea mare; Suflete mari, ce bogatii ascund, Dar firave ca un trandafir plapand. S-au vazut si nu vor sa se mai desparta, Oricat de mare ar fi departarea creata. Caci si departarile apropie uneori, Vindeca sulfetul de orori. Departarea vindeca si cheama si strabate timpul, Chiar daca din clepsidra se scurge nisipul. Iar ele se vor intoarce una la alta tot mereu, Precum o pasare ce revine la cuibul sau.

Daca pozele ar vorbi, amintirile ar fi vii...

Gif din Legend of the Seeker

E ciudat cum de sarbatori simti cel mai tare lipsa persoanelor dragi pe care le-ai pierdut. Si te simti...pustiit. Singur. Si e ciudat cat de mult mi se potrivesc urmatoarele versuri: Aseaza-ti capul unde vrei Dar pe umarul meu era locul ei Si-mi adormea in brate Eu adunam sperante Dar am pierdut-o asa usor Cu mainile intinse Cu tot atatea vise Eu o astept in viata mea Dar ochii ei nu mai vorbesc Ea ca pe o lacrima m-a sters Si stelele nu se mai aprind Si n-ai avea ce sa-mi mai iei Caci lumea mea e in palma ei Iar eu in vise ma inchid Aseaza-ti capul unde vrei Dar pe umarul meu era locul ei Si-mi adormea in brate Eu adunam sperante Dar am pierdut-o asa usor Mi-e dor de inc-un zambet Am pus atata suflet Si nu mi-ar fi atat de greu Daca intr-o clipa rece Ea mi-ar sopti ca imi trece Si se intoarce in viata mea Dar ochii ei numai vorbesc Ea ca pe o lacrima m-a sters Si stelele nu se mai aprind Si n-ai avea ce sa-mi mai iei Caci lumea mea e in palma ei Iar eu in vise ma inchïd Versuri de la...

Cei care ma cunosc stiu ca ma pricep sa imbarlig cuvinte si sa incropesc si eu o urare mai de Doamne-ajuta, dar acum nu vreau sa ma complic, vreau doar sa va urez "Craciun fericit", in cea mai simpla si sincera maniera.

Imi amintesc cum ne strangeam la tara toata familia de colindat, imi amintesc serile friguroase cu zapada, turturi la streasini si flori de gheata la fereastra. Imi amintesc cum stateam totii copiii intr-o camera, saream in pat, ne gadilam, ne bateam cu perne, jucam Fazan si Adevar sau Provocare, iar adultii stateau in camera alaturata, discutand de ale lor si razand(uneori de noi). Imi amintesc cum framanta mamaie cozonacul, il punea la crescut, si noi, copii curiosi, o urmaream sa plece din camera ca sa ne bagam dupa soba, sa ridicam prosopul si sa vedem cat a crecut coca. Si daca ne prindea, urla la noi ca oprim cozonacii din crescut si ne ameninta cu aracul. Dar ce sa ne prinda, ca fugeam care incotro si nu stia dupa care sa alerge mai intai. Imi amintesc cum stateam cu ochii pe ceas, sa se faca 12 noaptea sa pornim la colindat. Si ziceam "mai e timp...". Apoi intram in panica, se facea 12 fara 10 si noi fugeam buimaci prin casa, cautand ba un ciorap piedut, ba un fular....

Ce fredoneaza un arab intr-un autobuz plin cu americani? - TOATA LUMEA, TOATA LUMEA, SARE ACUM CU MINE !!! Un intelectual adevarat niciodata nu va spune "Proasta ai fost, proasta ai ramas",ci va spune "Timpul nu are putere asupra ta!" Viaţa e ca o ţigară - se stinge repede şi costă prea mult.. Ana: -Ce faci? Manole: -Un zid. Te bagi? Ce fac romanii cand ninge afara? 5% - se bucura de zapada 95% - posteaza pe facebook ca ninge - Mama, stii cata pasta de dinti se afla intr-un tub? - Cata, puisor? - De la un capat de canapea pana la celalalt capat si inapoi. (Asta suna atat a...Vlad.) - Alo, Mama Omida? - Da! Unica si adevarata tamaduitoare si clarvazatoare, inzestrata cu harul divin. Cine e la telefon? - Ghici!! "Mama ajunge acasa si intreaba: -Ce ati facut azi copii? -Eu am spalat vase, a zis Roxana. -Eu le-am sters, zise Maria -Iar eu am adunat cioburile, zise Mihai" In muzeu: - Ce urat a pictat-o Grigorescu pe asta Paznicul: - Doamna, asta nu e tablou, a...

   Habar nu aveam ce e ala roman distopic pana nu am citit Eve. Deci Eve...traieste in anul 2032, la 16 ani dupa ce o molima a sters aproape intreaga populatie a globului. Supravietuitorii, in mare parte copii orfani, au fost dusi in scoli speciale.  Fetele erau educate in scoli si indoctrinate sa se teama de barbati, cu exceptia unuia: Regele. Baietii erau trimisi in lagare, obligati sa munceasca la reconstructia orasului. Cu o seara inainte sa termine Scoala, Eve afla ce se intampla cu fetele dupa absolvire: sunt tinute ostatice, legate, obligate sa faca copii dupa copii, pentru a repopula planeta. Ingrozita de soarta ce o asteapta, Eve fuge de la scoala, singurul camin pe care l-a cunoscut vreodata. Hmm, despre carte.  E frumoasa, desi scrisa intr-o maniera simplista. Ideea povesti e tare, imi place. Desi in timp ce citeam, aveam un sentiment deja-vu care ma ducea cu gandul la I am legend. Ce nu "se pupa" aici, si "nu se pupa" din punct de vedere psihologic, es...

Cine a inventat chestia asta cu "De Craciun fii mai bun si mai sincer "? Adica, cine are nevoie de sinceritate din asta extrema? Eu sigur nu. Chiar nu vroiam sa imi marturiseasca mama astazi in timp ce faceam impreuna salata ca ea mi-a citit toate jurnalele de cand eram pustaoica pana in prezent. Nuuuuu, nuuuu!!!  De ce mi se intampla mie toate? Va rog, va rog, nu mai fiti sinceri cu mine, ca doza asta de sinceritate imi ajunge pana la anu'.

Poezia asta am scris acum niste ani, nu mai tin minte cati si a fost conceputa initial ca si cantec. In noaptea cea sfanta Ascultati a copiilor colinda, Bradul sa-l impobodibi Si cat mai des sa zambiti. * Respectati traditia Daruiti speranta inimii Pentru anul ce va veni.  * Aminteste-ti istoria: In noaptea de Ajun A batranului Craciun Fii sincer, iubeste, daruieste… * Cand totul e aranjat sub brad Iar copiii colinda au incetat, Incearca sa fii mai bun Si asteapta-l pe Mos Craciun. * Daca stii sa crezi Si stii sa iubesti, Esti sincer si bun Va veni Mos Craciun.  * Asteapta sarbatoarea cu sufletul deschis!

Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea.. Fiindca atunci am sa mor de dorul tau Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost.

Am primit leapsa de la Krisz, de pe blogul Walking on Letters. 1. Un banc despre Mos Craciun: A doua zi de Craciun , preotul unei biserici se uita la scena Nasterii si observa ca Iisus lipsea dintre statuete . Cand iese afara , vede un baietel cu o masinuta rosie in care era asezata statueta prunculului Iisus . - De unde ai luat statueta asta , micutule ? - Din biserica , zice baietelul . - Si de ce ai luat-o ? - Cam cu o saptamana inainte de Craciun , m-am rugat pruncului Iisus si i-am promis ca daca-mi va aduce o masinuta rosie de Craciun , El va fi primul pe care-l voi plimba cu ea ! 2. Să spunem că ţi se îndeplinesc 3 dorinţe în ziua de Crăciun , ce dorinţe ai vrea să îţi fie îndeplinite? Pai...as vrea sa imi recapat prietenii pierduti. Pe toti pe care i-am pierdut in 23 de ani de existenta. Daca i-as avea pe ei, nu mi-ar mai trebui nimic...poate doar sanatate pentru mine si cei dragi. 3.Ce cadouri ai vrea să primeşti ? Nimic material. Desi daca ma gandesc bine n-ar strica niste c...

Fat-Frumos Cum care Fat-Frumos? Pai, baiatul acela chipes pe care il astepti sa soseasca. Esti o persoana romantica si melancolica. Urasti sa iti petreci sarbatorile singura si ti-ai dori sa poti saruta sub vasc sufletul tau pereche. Chiar daca esti inconjurata de prieteni, acestia nu pot substitui lipsa unei persoane tandre si afectuoase.  Doua cuvinte: mancati rahat! :))

Cred ca ursitoarele erau bete cand m-am nascut eu. Altfel, nu-mi explic. Probabil nu se asteptau sa se mai nasca cineva, s-au dus si ele intr-un birt, si, tam-nesam, am aparut eu, cu o luna mai devreme decat trebuia sa ma nasc. Si, printre guri de bere si tequila, mi-au prezis sa nu am puterea sa iert pe nimeni, oricat de tare mi-as dori sa o pot face si oricat de mult mi-ar lipsi acea persoana. Nu, nu e asta. Caci pot sa iert in unele situatii. Cred ca mi-au prezis sa nu ma pot ierta pe mine, niciodata, in nicio circumstanta. Pentru ca eu sunt cel mai crud judecator, ma critic si ma condamn. Si daca eu nu pot sa ma iert pe mine, cum sa am pretentia sa ma ierte altii? Poate sunt ei mai buni decat mine, poate...poate exista Mos Craciun si o sa imi aduca inapoi ce am pierdut. Sau poate nu...

Am deschis un nou blog, impreuna cu buna mea prietena Miku. Acest blog isi propune sa descopere, sa prezinte si sa sustina povesti frumoase, carti de neuitat si sa ii incurajeze pe cititori sa paseasca in lumea fantastica a literaturii. De ce "Altfel de carti"? Pentru ca vrem sa promovam nu doar carti publicate, ci si povesti ale micilor scriitori debutanti, care nu au avut inca sansa de a fi publicati de o editura. Tot ceea ce noi credem ca merita sa fie citit, de la romane, nuvele, povestioare sau chiar volume de versuri, vom publica aici, de asemenea si informatii despre sciitori. 

Cabral  are un simt al umorului cam sado-maso. Nu ca l-as critica, pentru ca eu sunt adepta genului asta de umor. Ne intreba intr-un post ce facem de Revelion, erau mai multe variante, iar la final: p.s. 2 Nu uitati ca, cica, e ultimul revelion… Eu nu cred ca va veni sfarsitul lumii (si nici el nu crede), dar ma intreb totusi daca se va schimba ceva. Tindeam sa cred ca vom trece la un nou nivel, dar acum, in situatia de fata, nu mai cred nimic. Voi ce ziceti? Dam coltu', trecem la un nou nivel sau ramanem la fel de prosti cum suntem?

Am fost si eu in seara asta sa vad beculetele de pe bulevard. Nu m-am dus la inceput cand au fost inaugurate ca ma gandeam ca o sa fie omor pe acolo.  Imi amintesc de anul in care s-a facut bradul de la Unirii, ala care trebuia sa fie cel mai mare din lume, dar nu a fost pentru ca au furat muncitorii material. Eu aveam treaba in alta parte, dar a trebuit sa trec pe la Unirii, unde era o mare de oameni. Aproape ca am fost maturata in directia bradului si cu mare greutate am reusit sa ajung la metrou. Dar nici la metrou nu era mai liber: Asa...despre beculetele de anul asta. Ceea ce le-ar descrie, ar fi, scuzati-mi limbajul, o mare laba trista. Un galben chicios de-ti vine greata, cu albastru ca de, suntem in U.E., stiti voi ce rimeaza cu asta, niste stelute vai de ele si niste sageti carora nu le-am inteles rostul. Apoi bradul de la Universitate ce mai e dragut, desi nu fantastic, dupa aia am vazut ca de la Universitate la Romana sunt mai multe beculete, dar tot sageti si stelute, n...

I miss your laugh i miss your smile i miss everything about you every second's like a minute every minute's like a day when you're far away

Poezia copilariei mele Craciunul copiilor - Octavian Goga Dragi copii din tara asta, Va mirati voi cum se poate Mos Craciun din cer de-acolo Sa le stie toate-toate… Uite cum, va spune badea… Iarna-n noapte, pe zapada, El trimite câte-un înger La fereastra sa va vada… Îngerii se uita-n casa, Vad si spun - iar Mosul are Colo-n cer la el, în tinda, Pe genunchi o carte mare… Cu condei de-argint el scrie Ce copil si ce purtare… Si de-acolo stie Mosul, Ca-i siret el, nevoie mare.

Doua povesti cutremuratoare de dragoste: povestea lui Hachi si povestea leului Christian Hachi a fost un catel din rasa AkitaInu care in fiecare zi isi astepta stapanul sa vina de la serviciu. Cand auzea semnalul trenului fugea de acasa pana la gara, unde se aseza cuminte si astepta ca stapanul lui sa apara. Zi dupa zi...pana intr-o zi, cand stapanul lui a murit. Familia acestuia s-a mutat din oras, lasandu-l pe Hachi acolo, iar el a continuat sa isi astepte stapanul in gara pana in ultima clipa a vietii lui. De aceea Hachi va fi si eroul meu, de asemenea. A doua poveste, cea a leului Christian, suna cam asa: John Rendall si Ace Berg au crescut un pui de leu pana cand acesta s-a facut prea mare ca sa mai poata fi tinut in casa. Un an mai tarziu, ei s-au dus sa il vada in mediu sau natural. Au fost avertizati de faptul ca leul a petrecut un an in salbaticie si cel mai probabil nu ii va recunoaste. Ce s-a intamplat cand leul i-a vazut? S-a bucurat la ei ca un catel care se bucura cand is...

Am schimbat si eu aspectul blogului, sa fie ceva mai in tema cu sarbatorile de iarna. Daca nu recunoasteti catelul din poza, este celebrul Hachi, asteptandu-si stapanul in seara de Craciun, stapan care nu a mai venit niciodata. Mai multe despre Hachi intr-un post viitor. Si cum ziceam, nu simt deloc magia sarbatorilor si spiritul Craciunului anul acesta. Probabil o sa-l simt din plin cand o sa ma puna mama sa toc muntele de carne si legume pentru salata Boeuf si sa framant cozonaci. Prefer sa spal toata faianta din bucatarie (am facut-o si pe asta cu alta ocazie, deci vorbesc in cunostiinta de cauza) decat sa toc chestiile alea. Si in fiecare an, aceeasi discutie: Mama: taie-le mai mici. Eu: de ce, se ineaca cu ele? Ma rog, daca e ceva ce astept e seara de colindat, cand iau toti copiii din familie si mergem cu colindul. Si prajitura pe care m-a amenintat mama ca o face de Revelion: Zi si Noapte, preferata mea :X:X:X p.s.: Catelul ala din poza seamana cu Happy al meu cand era mic.

Trei melodii frumoase pe care le tot ascult in perioada asta, poate pentru ca mi se cam potrivesc.

Inca nu stiu cum a ajuns cartea asta in biblioteca mea, cu tot cu autograful autorului pe prima pagina. Am gasit-o intamplator si m-au impresionat versurile de pe spate asa ca m-am hotarat sa o citesc. Aseara(noapte) am terminat-o. Concluzia? Hmm... o poveste frumoasa, foarte frumoasa, dar...sunt multe daruri. In primul rand, contine multe ideologii din astea tipic romanesti pe care eu le detest. Mai departe, povestea ar trebui sa starneasca un val de emotii care nu au aparut, deoarece sentimentele personajului nu sunt descrise in detaliu.  Din punctul meu de vedere, ca sa simti nefericirea unui personaj, trebuie sa ii simti mai intai fericirea. Aici, starile de nefericire sunt descrise, dar cele de fericire nu, de unde apare o neconcordanta care cam strica lucrurile. Apoi, am intalnit doua greseli. Una: Katalin era anul intai la facultate cand Romulus terminase medicina. Peste trei ani se intalnesc si ea este stomatolog. Pai unde a facut ea facultatea de a si ajuns medic in trei a...

Doare fiecare clipa, viata-i o risipa de vise fara rost...

M-am gandit sa va pregatesc o surpriza: un concurs de Craciun ce are ca premiu cartea "Oracolul" de Catherine Fisher. Concursul se desfasoara pe ambele bloguri pe care le detin: Twilight Lovers Blog si The Vampire Diaries Romania. Pentru a castiga aceasta carte, trebuie sa raspundeti la intrebarea: "Daca l-ati intalni pe Mos Craciun, ce dorinta l-ati ruga sa va indeplineasca?". Raspunsul trebuie trimis pe adresa ramona88badea@yahoo.com pana la data de 24 decembrie 2011 pana la ora 15:00. Atat raspunsurile primite de la fanii TVD cat si cele de la fanii Twilight vor intra in acelasi concurs, iar cel mai original raspuns va fi premiat. Castigatorul va fi ales de un juriu din care voi face parte eu impreuna cu inca doua persoane care nu participa la concurs. Mai multe detalii in urmatorul post legat de concurs. Castigatorul va fi afisat in seara de 24 decembrie. Sper sa participati in numar cat mai mare. Succes!

Rezultatul meu: Multa iubire Ai avut grija sa ii oferi lui Mos Craciun toate indiciile despre cadoul mult visat. Asadar, iubirea reprezinta darul ideal pe care vrei sa il primesti. In preajma sarbatorilor, afectiunea si dragostea celor din jur iti ofera cea mai mare implinire. Daca esti singura, o noua poveste de iubire este exact ce-ti trebuie. Fii cu ochii in patru in goana dupa cadouri.   Puteti face quizul aici.

What if God was one of us Just a slob like one of us Just a stranger on the bus Trying to make His way home

Toate familiile fericite sunt la fel, fiecare familie nefericita este nefericita in propriul fel.(Lev Nicolai Tolstoi ) „Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei!” – Raymond Ruyer „Fericirea tace si se ascunde. Numai nefericirea este militanta si zgomotoasa.”– Duiliu Zamfirescu Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop. – Antoine de Saint-Exupery Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce iti place, ci sa-ti placa ceea ce trebuie sa faci. – James Matthew Barrie Este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu. – Rabindranath Tagore Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. – J. W. von Goethe

Spunea cineva odata, un mare om, ca se teme de oamenii fara vicii. Pentru ca oamenii fara vicii sunt oameni fara slabiciuni. Bineinteles, prin vicii intelegem mult mai mult decat fumat, alcool sau cafea. Viciile sunt numeroase si iau diferite forme. Mie una, intotdeauna mi-a fost frica de oamenii fara dorinte. Daca intrebam pe cineva "Ce iti doresti de Craciun?" sau "Ce iti doresti de ziua ta?" si acea persoana raspundea "Nimic", eu ma panicam, pentru ca-asa credeam eu la acea vreme- un om fara dorinte e un om care nu are nimic de pierdut. Dar nu e asa. Stii de ce sunt asa sigura? Pentru ca si eu am ajuns un om fara dorinte. Toata lumea ma intreaba ce vreau sa imi aduca Moshu' si eu raspund mereu la fel: nimic. Niciun lucru material nu mi-ar putea aduce bucurie. O sa primesc multe, probabil, asa se intampla de fiecare data cand nu imi doresc nimic. Primesc multe lucruri pe care in mod normal mi le-as fi dorit, iar eu ma prefac fericita, cand de fapt nu...

"Ultimul cantec", o carte pe care am devorat-o pur si simplu si nu am reusit sa o las din mana pana nu am terminat-o. O poveste incredibil de frumoasa din care am avut multe de invatat. Ronnie, o pustoaica de 17 ani si Jonah, fratele ei mai mic,se duc sa isi petreaca vara alaturi de tatal lor in  Wilmington, Carolina de Nord. Ronnie este furioasa pe tatal ei ca i-a parasit, ca parintii ei au divortat si timp de trei ani nu a vorbit cu el deloc. Ea vrea cu disperare sa se intoarca la New York, dar urmatoarele lucruri care se intampla, belelele in care intra si persoanele pe care le cunoaste o obliga sa ramana acolo pentru restul vacantei, un prilej de a-si cunoaste mai bine tatal. Will este baiatul tipic de bani gata, vedeta plajei, un jucator de volei excelent. Dar cand Ronnie ajunge sa il cunoasca mai bine, isi da seama ca in spatele acestor lucruri se afla un tanar sensibil si inteligent. Oare exista o sansa cat de mica sa fie ceva intre ei, desi sunt atat de diferiti? Cart...