Zilele astea mi s-a facut un dor nebun de filmele Harry Potter, sa ca le-am luat la revazut. In seara asta, Harry Potter si Piatra filozofala, maine, poate, urmatoarele.
Mi-e dor de Richard Harris, cel care l-a interpretat pe Dumbledore in primele 2 filme. Era mai bun decat Michael Gambon, care il interpreteaza in urmatoarele, dar din pacate a murit in 2002.
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Tot mai des ȋmi trece pe la urechi termenul de originalitate, rostit in diverse contexte. De la idei, caractere şi stiluri de viaţa, la “nu mã uit la serialul X, pentru cã se uita toatã lumea şi eu sunt originalã.” Ştiţi cã, cel puţin teoretic, suntem toţi oameni, avem cam aceleaşi nevoi (Freud le reduce la douã: sexualã şi de agresivitate) şi trãim ȋntr-o societate, supuşi unor jeguri reguli? Cu cȃt te strofoci mai mult sã fii original, cu atȃt mai mult avansezi spre prãpastia penibilului şi o sã cazi fix ȋn ea. Originalitatea e overrated: sã ȋncerci sã fii original, adicã sã respingi lucruri care le plac şi altora, doar ca sã nu fii ca ei, sã adopţi idei şi atitudini care nu te caracterizeazã, doar pentru cã sunt diferite, este, cum spunea un personaj, din “Divergent” (cred): ca şi cum ai trece o cãmilã prin urechile acului: dificil, dureros, şi nefolositor ȋn process. Ȋn momentul ȋn care te-ai gȃndit sã fii original, ai pierdut deja o parte din originalitate ş...
Multe seri ma gasesc privind pe fereastra biroului. Nu din dorinta de a evada, ca S., ci din dorinta de a contempla. Soarele se ascunde in spatele cladirilor, se retrage in glorie, pana ramane o singura linie portocalie pe cer, iar in curand va fi si ea inghitita de intuneric. Uneori se aude un zgomot de motocicleta si ma intreb daca P. este soferul. Perioada in care eram indragostita de el imi pare din alt secol, din alta viata. Dintr-o viata in care eram studenta, aveam o bunica si n-as fi plecat din Romania nici in ruptul capului. Dupa ce motocicleta se indeparteaza, se face liniste. Inchid ochii si o savurez. O las sa imi magaie timpanele. Dureaza cateva secunde, apoi linistea este sparta de sunetul unei ambulante. Imi aprind o tigare si ma gandesc la persoana catre care merge ambulanta, si lansez in neant o rugaciune ca ea sa fie bine, oricine ar fi. Apoi zambesc, amintindu-mi de povestea cu ambulanta care transporta varza. Cu sirena si girofarul pornite, ca sa ajung...
Comentarii