Cu un pas mai aproape de vis

Astazi, mai mult ca oricand, ma simt mai aproape de visul meu, simt ca pot sa intind mana si sa il prind.
Ma simt la inceput de drum, un drum greu, dar cu satisfactii enorme, un drum pe care stiu ca il pot parcurge.
Voi fi educatoare sau invatatoare intr-o zi. Stiu ca voi fi. Asta am visat toata viata.
Am gustat putin din rodurile acestei munci, cand am stat cu nepoata mea, care era clasa intai atunci. O ajutam la teme, o invatam multe lucruri. Iar la finalul anului, cand a ajuns cea mai buna din clasa si a luat premii, m-am simtit foarte mandra. 
Mai mult decat atat, m-am simtit implinita.Sa modelezi mintile copiilor, sa ii vezi cum invata in fiecare zi mai mult si ajung sa iubeasca literatura, asta e o fericire incredibila.

Ieri, un copil de la locul de joaca la care lucrez ca supraveghetor mi-a spus doamna. Stiti, doamna, ca doamna educatoare sau doamna invatatoare. Am simtit ca levitez de emotie. In urma lui, toti copiii de acolo au inceput sa imi spuna doamna.
Doamna, am voie sa ma urc acolo? Doamna, David s-a urcat pe tunel si nu avea voie! Doaamnaaa, mai vreau putin suc!
Doamne, a fost incredibil! Mi-am vazut visul implinit pentru doua ore. Si cand copiii au plecat (La revedere, doamna!), am stiut ca desi visul meu s-a incheiat, o sa ajung intr-o zi o doamna cu drepturi depline.

Comentarii

Bianca S a spus…
f frumos. ma umpli de speranta cand gandesti asa si te porti ca atare. :)

e amuzant cum felul in care te simti tu influenteaza pe cel de langa tine. :) amuzant si frumos.

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã