Ganduri de toamna-iarna

In ultimul timp am tot felul de ganduri amestecate, pe care nu le prea pot pune asa frumos si orodonat intr-un post.
Cum ar fi...
#Era o vreme in care credeam ca exista persoane carora le pasa de mine. Nu credeam doar ca le pasa, ci ca ma prefera, ca Universul lor s-ar prabusi daca eu as disparea.

 #Era o vreme in care credeam ca POT orice, daca imi doresc suficient de tare.
#Sunt momente in care realizez cat de mult m-am inchis in mine si de fiecare data ma sperii, pentru ca asta nu sunt eu. Eu povesteam orice detaliu din viata mea si mai mult decat atat, simteam nevoia ca sa spun tot, sa plang pe umarul cuiva, sa ma descarc. Acum simt nevoia doar sa stau undeva singura, eu cu gandurile si lacrimile mele, iar daca ma intreaba cineva ce am, raspunsul involuntar e NIMIC.
Pentru ca e, intre-adevar, NIMIC din ceea ce nu as suporta sa mi se intample. Mi-am bagat in cap ideea ca pot, vorba lui Paler, "inca mult timp dupa ce am spus ca nu mai pot."

 #Cu toate ca teoretic pot, as vrea sa ma intrebe cineva daca mai pot.

 #Am cazut pe scari si am catamai "contuzia majora" la degetul mare, pe care nu pot sa calc. Nu am  nimic filosofic de spus despre asta, doar ca imi agraveaza starea generala de tristete, lene, sictir.


#Cum ar zice Lord Stark din Game of thrones, Winter is coming.
Iarna lor tine cativa ani si e plina de monstri, a mea tine doar cateva luni, dar are demonii ei.
Urasc iarna pentru ca ma face sa devin inactiva, posaca, lenesa, o leguma mergatoare, plictisita de viata si vesnic infrigurata, cu picioarele bocna.
Mai e putin si vine iarna, iar eu in loc sa ma bucur de ultimele clipe de asa-zisa caldura, stau si jelesc si le pierd.
Daca va intrebati ce e chestia aia din ultima poza, sunt eu, iarna. :))

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe