De ce se ataseaza oamenii de lucruri?

Multi nu inteleg de ce ne atasam de lucruri, dar majoritatea oamenilor, chiar daca nu recunosc, nutresc sentimente fata de obiecte si locuri.
Say Goodbye To Say HelloDe faptm, noi nu iubim atat obiectele, cat amintirea a ceea ce semnifica ele. Nu nutresc vreun un fel de sentiment pentru termometrul de camera de la bunica-mea, dar imi place, intr-un fel masochist poate, sa imi amintesc de ea, de mancarurile pe care i le duceam sa le guste, de lucrurile pe care le-am invatat de la ea si de milioanele de momente in care m-a enervat.
Daca dorm cu o jucarie de-a lu' nepota'miu langa mine, nu inseamna ca am o brusca pasiune pentru reptile, dragoni si masinute, ci ca imi e dor de momentele in care dormea cu mine.
Locurile si obiectele sunt ancorele de care ne agatam pentru a ne aminti momente. Nu neaparat momente frumoase, dar momente care conteaza.

Ma uit in jur: sertare goale, milioane de cutii cu dosare, aparatura si alte chestii.Visele si munca a mai multi oameni au incaput in cateva cutii.
Am invatat multe lucruri aici, am ras, am plans, am fost nervoasa, am fost nedreptatita, am fost mandra. Acum trebuie sa spun adio.
Adio, cafea cu lapte bauta dimineata intr-o companie placuta!
Adio, zgomot de pe Magheru noaptea!
Adio, somn superficial!
Adio, mancare buna de la Angst!
Adio, glume despre persoane prea pline de ele!
Adio, tablou dubios! (nepota'miu a zis ca reprezinta o capsuna, noi restul am vazut doua pietre)
Adio! Imi veti lipsi.

Comentarii

Unknown a spus…
Te invit la un concurs cu tema: „Ce ai face 88.000 de lei? O fapta buna sau ti-ai satisface o placere vinovata?” Astfel premiez cele mai bune trei articole:
Premiul 1 - 500 de lei;
Premiul 2 - 200 de lei;
Premiul 3 - 100 de lei.
Scrie un articol si castiga! Castiga cu visul tau si demonstreaza-mi cat esti de iscusit in taina scrisului!
Mult succes!
http://literestacojii.wordpress.com/2014/09/02/concurs-avbs-credit
22 septembrie 2014 la 13:56
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Imagine
Dicţionar de electrocasnice şi expresii sau Lucrurile fãrã de care nu pot trãi Filtru de cafea: acel obiect pe care îl vãd rar, pentru cã cel mai des îl utilizez cu ochii închişi de somn. Frigider : cuvânt ce provine din stomaticescul “mi-e foame” şi  este casa bunãtãţilor. Atunci când casa bunãtãţilor e goalã, şoarecii joacã pe masã. În acest caz şoarecele fiind livratorul de pizza. Aspirator : varianta scurtã a expresiei “mama, îmi faci şi mie curat în camera?” sursa Maşinã de spãlat : acel aparat de spãlat genţi, poşete şi pantofi. Probabil şi haine. sursa Oferteelectrocasnice :  veste bunã şi motiv pentru a achiziţiona un cuptor cu microunde şi un prãjitor de pâine. sursa  Robot de bucãtãrie : un robot care bucãtãreşte, nu? Nu? Grãtar : obiect des utilizat împreunã cu expresia ”de azi am intrat la regim!” sursa Fier de cãlcat : Obiect bun la casa omului, folosit pentru a întinde şi netezi haine. Uneori şi pã
Citiți mai multe

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Imagine
De când mã ştiu, am iubit natura. Unii îşi doresc vile, lux şi nşpe mii de plasme. Eu vreau o cabanã de lemn pe un deal, o grãdinã cu de toate şi mulţi copaci. Oamenii au uitat importanţa copacilor, eu nu. Fotografie din arhiva personala  În urmã cu aproape zece ani am plantat un stejar la ţarã şi eram atât de încântatã, de ziceai cã am luat Nobelul. Era o nuieluşã atât de fragilã, încât pãrea cã orice vânt îl poate rupe. Îi puneam apã şi vorbeam cu el: “sã te faci mare şi frumos, sã faci umbra în curte!”. Când eram mica, o ajutam pe bunica la treburi prin curte: dãdeam de mâncare la pui, sãpam florile cu sãpãliga, iar când se culegea via eram prima. O boabã mergea în coş, una în stomac. Când nu fãceam diverse treburi în curte, mã urcam în copaci, îmi juleam genunchii, înotam în Argeş, alergam, îmi juleam din nou  genunchii, dar eram tot timpul cu zâmbetul pe buze. Una dintre activitãţile mele preferate era sã merg desculţã pe pãmântul proaspât arat. Masaj la tãlpi mai
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune.
Citiți mai multe