De cand ma stiu, mi-am dorit o sora. Mi-o imaginam ca pe o persoana foarte asemanatoare mie, cu care sa impart totul, de la dulciuri si jucarii in copilarie, de la haine si farduri, pana la experiente foarte personale. O Persoana care ma intelege si ma accepta neconditionat, care este mereu acolo pentru mine, o persoana care ma intregeste. Asta e unul dintre motivele pentru care caut sa leg prietenii foarte stranse, in care sunt implicanta total, in care daruiesc tot ce tine de mine, ma daruiesc pe mine neconditionat. De cand M. locuieste la mine, mai exact in camera mea, in patul meu, in sifonierul meu, in comoda mea, ma incolteste un gand: bine ca nu am o sora! O sora ar insemna cu 50% mai putin loc in care sa imi pun hainele si fardurile si cartile si toate lucrurile mele, mai putin loc in care sa exist. Si de doua ori mai multa dezordine in camera. Daca exista o persoana mai imprastiata si mai dezordonata decat mine, ea este M. Ca doar suntem surori, nu? De suferinta...
Comentarii
Si acum am un jurnal, cred ca o sa ajunga si asta scrum, dar dupa ce il transcriu in laptop si il camuflez cumva.(nu prea se pricepe mama sa umble) Ultimul jurnal din laptop se numea "referate 11 B" si nu avea extensie.