Leapsa de la Miku: Ziua 19

Lipsa de respect la adresa părinților. 



Respectul, ca si increderea si multe alte lucruri, se castiga.
Un parinte care isi iubeste copilul, se sacrifica pentru el si incearca sa faca tot ce e mai bine pentru el, merita respect.
Dar din pacate, exista multi parinti care nu se incadreaza in descrierea de mai sus. Nu sunt de parere ca trebuie sa iti respecti parintii doar pentru ca ti-au dat viata. Sa faci un copil e al naibii de simplu, sa il cresti e mai greu si sa il cresti corect e al naibii de greu.
Desigur, aici intervine o problema. Pentru ca multi parinti care isi iubesc copiii cred ca cel mai bine pentru ei sa sa le interzica multe lucruri. Si aici apare conflictul, pentru ca parintele e convins ca face ce a mai bine pentru odrasla lui, iar copilul este convins ca parintii lui nu il inteleg. Si ambele tabere au dreptate.
Mie mama nu mi-a interzis niciodata nimic, dar intotdeauna a gasit cuvintele potrivite pentru a ma convinge ca nu e bine ceea ce vreau sa fac. A ajuns pana la a-mi propune ca vine cu mine la discoteca, cand eram mai mica si vroiam sa ma duc (si se face ca nu ma cunoaste) pentru a ma impaca si pe mine, si grija ei de mama.

Putin parinti stiu cum sa interactioneze cu copilul lor, mai ales cand copilul devine adolescent. Dar si adolescentul ar putea sa le dea o mana de ajutor.

Pentru ca am divagat putin, inchei spunand ca nu merita respect parintii care isi abandoneaza copiii( ma refer aici si la abandon emotional, pot locui in aceeasi casa, ii pot sustine material, dar sa nu le pese), nu merita respect cei care ii maltrateaza (iarasi, fizic sau emotional. Un parinte care ii spune constant copilului sau "Esti un idiot bun de nimic"merita aceeasi pedeapsa ca cel care il bate cu cureaua). 
Restul, merita respect, pentru ca macar sunt acolo, le pasa, si incearca sa fie alaturi de copiii lor si sa ii inteleaga, chiar daca nu reusesc. Hey, si adultii fac greseli, iar unele dintre ele sunt pardonabile.
Eu imi respect mama.
PUNCT.


p.s.: Gilmore girls (poster-ultima poza) este un serial despre o mama care isi da toata silinta sa o inteleaga pe fiica ei si sa ii fie alaturi. Asa ar trebui sa fie orice mama. Asa e mama. Uitati-va impreuna cu mamele voastre la serialul asta, amandoua puteti invata cate ceva.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

A doua recenzie in cadrul campaniei vALLuntar

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. "Cheia" de Simon Toyne Câţi dintre noi nu ne-am pus întrebãri despre divinitate? Câţi nu ne-am întrebat de unde venim şi unde ne ducem, sau, şi mai important: de ce? Eu sper cã voi, cititorii mei, v-aţi întrebat asta, şi nu o data, ci de zeci de ori. Nu conteazã dacã nu aţi ajuns la niciun rãspuns, întrebarea face totul. Cred cã nu sunt singura care e supãratã pe Bisericã şi nu o mai ascultã când spune “Fiţi umili şi darnici…în timp ce noi, preoţii, avem vile şi BMV-uri.” Când a apãrut pentru prima data “Codul lui DaVinci”, lumea a explodat. De ce? Pentru cã avea sens. Pentru cã ne rãspundea la întrebãri, într-o mãsurã. Pentru cã avem nevoie de rãspunsuri, de rãspunsuri care sã se lege, şi pentru cã ne-am sãturat de mantra “crede şi nu cerceta”. Pentru cã mintea omului inteligent vrea sã descopere cerul şi ce e dincolo de el. Simon Toyne ne hrãneşte nevo...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe