Suflet visator

Astazi, mai mult ca oricand, ma simt mai aproape de visul meu, simt ca pot sa intind mana si sa il prind. Ma simt la inceput de drum, un drum greu, dar cu satisfactii enorme, un drum pe care stiu ca il pot parcurge. Voi fi educatoare sau invatatoare intr-o zi. Stiu ca voi fi. Asta am visat toata viata. Am gustat putin din rodurile acestei munci, cand am stat cu nepoata mea, care era clasa intai atunci. O ajutam la teme, o invatam multe lucruri. Iar la finalul anului, cand a ajuns cea mai buna din clasa si a luat premii, m-am simtit foarte mandra.  Mai mult decat atat, m-am simtit implinita.Sa modelezi mintile copiilor, sa ii vezi cum invata in fiecare zi mai mult si ajung sa iubeasca literatura, asta e o fericire incredibila. Ieri, un copil de la locul de joaca la care lucrez ca supraveghetor mi-a spus doamna . Stiti, doamna, ca doamna educatoare sau doamna invatatoare. Am simtit ca levitez de emotie. In urma lui, toti copiii de acolo au inceput sa imi spuna doamna. Doamna ,...

Ȋmi trag un scaun la fereastrã, mã învelesc cu o pãturã, deschid geamul şi îmi aprind o ţigare. Linia aia devine mai groasã, mai luminoasã, mai puternicã. Steaua Anei e încã acolo, pe cer, ceva mai sus, dar la fel de strãlucitoare. Dintr-o data, vãd rãsaitul ca pe o luptã. Pe de o parte e noaptea, neagrã, misterioasã, cu steaua aia care parcã face în ciudã, pe de altã parte lumina roz, care ameninţã sã ia în stãpânire cerul. Mã încearcã tot felul de sentimente, parcã simt cã tot ceea ce credeam pânã acum nu mai are importanţã, iar eu sunt micã, micã, într-un Univers cãruia nu îi pasã. Mã întreb cum au putut unii scriitori sã descrie rãsãritul ca un final care destramã misterul nopţii şi ce blasfemie e sã spui cã gata, rãsare soarele şi se sfârşesc speranţele. Când vezi lumina aia cum luptã sã îţi aducã ţie o nouã zi, ţie, fir’a’r mã-ta a dracu’ de nerecunoscãtor, cum poţi sã crezi cã dimineaţa e un final a ceva? extras din "Ma sinucid maine"

Pozele sunt vechi, dar toamna e aceeasi mereu, doar eu ma schimb si trec diferit prin ea. Iar aceasta, cu toate nemultumirile mele, pot spune ca e o toamna fericita.

...si intr-un fel incerc sa ma revansez fata de Kit ca l-am ales pe Ben Barnes ca cel mai sexy V.I.P. :))

In ultimul timp am tot felul de ganduri amestecate, pe care nu le prea pot pune asa frumos si orodonat intr-un post. Cum ar fi... #Era o vreme in care credeam ca exista persoane carora le pasa de mine. Nu credeam doar ca le pasa, ci ca ma prefera, ca Universul lor s-ar prabusi daca eu as disparea. #Era o vreme in care credeam ca POT orice, daca imi doresc suficient de tare. #Sunt momente in care realizez cat de mult m-am inchis in mine si de fiecare data ma sperii, pentru ca asta nu sunt eu. Eu povesteam orice detaliu din viata mea si mai mult decat atat, simteam nevoia ca sa spun tot, sa plang pe umarul cuiva, sa ma descarc. Acum simt nevoia doar sa stau undeva singura, eu cu gandurile si lacrimile mele, iar daca ma intreaba cineva ce am, raspunsul involuntar e NIMIC. Pentru ca e, intre-adevar, NIMIC din ceea ce nu as suporta sa mi se intample. Mi-am bagat in cap ideea ca pot, vorba lui Paler, "inca mult timp dupa ce am spus ca nu mai pot." #Cu toate ca teoretic ...

Eu cand incep sa scriu la un roman, trebuie sa ii fac si coperta, nu pot altfel, mi se taie inspiratia. Nu conteaza ca o sa ajunga doar pe Wattpad sau pe blog, tre' sa aibe coperta, parca ma inspira. Variante de coperta pentru "Ma sinucid maine". Pe care o alegeti? Si inca un fragment: Partea întâi: Ana Era viaţa mea Şi se numea: Ana (Vama Veche) Singurul motiv care mã împiedica sã mã sinucid era Ana. Sau cel puţin, aşa îmi spuneam atunci. Era aşa, slabã şi înnebunitã dupã mine. Avea nevoie de mine, nu putea trãi fãrã mine. Nu vroiam sã îi pricinuiesc o atât de mare durere. Era cam singura persoanã care mã iubea. Nu era îndrãgostitã de mine, adica nu cred cã era. Iubirea noastrã nu era sexualã. Ne sãrutasem de câteva ori, dar numai în joacã. Odatã, la “adevãr sau provocare”, altã data când pierdusem un pariu, altã data de plictisealã. Cred cã era şi puţin egoism în prietenia mea cu ea, pentru cã nu doar mã aprecia la adevãrata mea v...

Ma enerveaza din ce in ce mai mult etichetele, ma limiteaza, ma sufoca si ma fac sa ma simt claustrofoba intr-o lume ermetica. Ai zice ca nu toate etichetele sunt rele. Iluzie. Sunt. Te fac sa fii mai putin tu, mai mult o persoana pe care si-o doresc altii sa fii. Mi s-a pus eticheta de rockerita. Pai da domne, si acum nu pot sa postez pe Facebook o piesa d-a lu' Hi-Q, sa zicem, poate am un moment din asta in care imi sclipeste o melodie de-a lor, se muleaza pe sentimentele mele. Sare lumea, pai tu esti rockerita sau ce pnm esti, ce ii asculti pe ratatii astia? Nu am zis eu ca as fi rockerita, altii au zis, mi-au lipit eticheta asta pe frunte, poate la inceput m-a flatat dar acum imi bag ceva in ea, ca nu ma lasa sa fiu cine vreau eu sa fiu. Mi s-a pus eticheta ca sunt scriitoare, sunt inteligenta si cizelata, vorbesc in metafore, n-am voie sa scriu ca lumea e de cacat si eu imi bag pl in ea, cum sa scriu eu asa cuvinte vulgare, isi schimba lumea parerea despre mine, nu ma...

Sufar pentru o dragoste care nu merita. Suferim pentru ca descoperim ca daruim mai mult decat primim. Suferim pentru ca dragostea noastra nu e apreciata. Cu mult timp in urma am invatat ca pentru a-mi vindeca ranile trebuie mai intai sa am curajul sa le infrunt. Cei care te urasc sunt admiratori secreti care nu au reusit sa inteleaga de ce atat de multi te iubesc. Nu te mai gandi atat la viata si incepe sa o traiesti. Cate lucruri pierdem din teama de a nu pierde... Sursa:  http://paulocoelhoblog.com/ traducere proprie

Egalitatea dintre oameni e o iluzie. Pãi cum, sã fiu egalã cu Tanti Miţa care vinde cartofi în piaţã şi al cãrei singur vis este sã mãnânce seminţe şi sã le scuipe pe trotuar? Sau, cum sã fiu eu egalã cu Dostoievski ori cu al nostru Octavian Paler? Sau cum sã fii tu, tu, care citeşti, egalã cu vecina de la 3 care o suge în fiecare searã pe un pachet de ţigãri şi-o ciocolatã? Suntem toţi oameni, aceeaşi specie, dar rase diferite, fãrã vreo aluzie rasistã. Avem rasa proşilor, iar asta are mai multe specimene: prostul care e şi incult, incultul care nu e chiar aşa prost şi, cel mai periculos, incultul care se crede deştept. Apoi avem omul de rând, care nu e foarte prost, nici foarte incult, dar nici nu îi pasã, apoi avem o diverse categorii de semi-deştepţi, iar la final, oameni deştepţi şi genii proaste. Parcã am fi rase de câini, mã gândesc. Sunt amândoi câini, dar cum sã compari un Pechinez cu un Labrador? Simţim, trãim, respirãm, plângem, râdem, dar fiecare din alte ...

Cand mi-a venit mie inspiratia pentru poezii? Cand s-a terminat termenul de inscriere la toate concursurile de debut. Tipic mie. Suflet chinuit Şiroiuri de lacrimi şi gânduri aberante, Se învârt într-un vârtej de dorinţe agansate. Cine sunt? Ȋncotro mã îndrept? Cine îmi spulberã visurile nedrept? Nu ştiu când sã mã tem şi când sã merg, Spre ce ţinuturi disperate alerg. Lupt sã înţeleg ceva din haosul ce mã cuprinde, Disperarea scapãrã ca un chibrit şi se aprinde. Arde în vãpãi firbinţi furia reţinutã, Urlã neştiutã de nimeni, cu vocea ei mutã. Loveşte, neînţeleasã, frustratã, distrusã, Dorind sã-i afle cineva dorinţa ascunsã. Oamenii trec pe trotuarele udate de ploaie, Ocupaţi doar de propriile gunoaie. Ȋn iadul negru de zmoalã încins, Nu vãd cã lângã ei un suflet s-a stins.

Mi-am facut niste promisiuni si am zis ca daca le scriu pe blog, poate or sa aibe mai multa valoare si o sa ma tin de ele. Prima ar fi ca renunt la Cola si orice fel de sucuri in general, revin la ceaiuri: echinaceea, cu efect imunostimulator, antibacterian, antiviral, care ma apara de raceli si ceai de mere verzi si melissa, cu efect relaxant. A doua ar fi ca nu imi mai cumpar carti ieftine, doar pentru ca sunt ieftine. Am dat vreo 50 de lei pe carti in ultima saptamana, ca era un 5 lei, una 10, una 15, si am zis hai sa le iau sa sunt ieftine. Cu banii astia imi luam primul volum din Urzeala tronurilor, pe care mi-l doresc de foarte mult timp, sau alta carte din wishlist.