Prea obosita





Mã oboseşte viaţa asta,
E prea murdarã, prea falsã,
Prea goalã.
Cum sunt bomboanele alea de ciocolatã
Goale de dinãuntru.
Sau umplute cu aer.
Te aştepţi sã gãseşti înãuntru ceva bun,
Sau poate chiar scârbos, mãcar sã fie ceva.
Dar constaţi cã ai plãtit atât pentru un mare gol.

Mã oboseşte golul, ceva nu e bine.
E ca şi cum ai fi la mare
Și nu ai auzi valurile: ceva nu e ok.
Sunt obositã şi stau jos
Pe o scarã murdarã de bloc.
Cineva a scuipat gumã de mestecat pe jos
Iar lângã mine e o seringã.
Aş întinde mâna sã o iau, dar nu..
Nu sunt atât de disperatã.
Ȋncã.




Sau poate sunt doar prea obositã
Chiar şi sã întind mâna e prea greu,
Mâinile mele sunt ca nişte bolovani mari de ciment.
Dacã ar veni cineva sã îmi dea ceva,
Sã îmi dea putere sau îndurare
Nu aş putea sã întind mâna sã la iau.
Aşa cã mã întind aici, pe scara asta murdarã
Și mâine mâ va gãsi femeia de serivciu,
Și va crede cã seringa e mea.
Atunci, cel puţin, voi avea un scop.
Dar acum sunt prea obositã.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã