"The book thief" si "The hunger games: catching fire"

Inca ma mai uit la filme, nu chiar in fiecare weekend, dar destul de des. Insa nu mereu am chef sa scriu despre ele pe blog.

Saptamana trecuta am vazut doua filme notabile: "The book thief" si "The hunger games: catching fire".

Sa incepem cu  "The book thief". Ce are acest film deosebit? Tot. Complexitatea, tema abordata, personajele si ce mi-a placut cel mai mult: perspectiva Mortii asupra vietii. Moartea este o voce in film, care ne vorbeste din cand in cand.

"Un simplu fapt: vei muri. In ciuda oricarui efort, nimeni nu traieste vesnic.
Sfatul meu: cand vine vremea, nu intrati in panica. Nu pare sa ajute."

Asta ne spune Moartea la inceput, iar asa a reusit filmul asta sa ma captiveze de la primele secunde.

"Cred ca ar trebui sa ma prezint. Dar totusi, ma veti intalni mai devreme sau mai tarziu. Dar nu inainte de vreme. De obicei, ii evit pe cei vii. Cu cateva exceptii. Odata la ceva timp, nu ma pot abtine. Devin interesat.
Nu stiam exact ce e cu Liesel Meminger. Dar m-a atras. Si mi-a pasat."

Moartea fratelui sau mai mic este pentru Liesel prima dintr-un sir lung si dureros de pierderi. Este blestemata sau este o norocoasa, depinde cum privesti lucrurile. Sau poate este si una, si alta: blestemata pentru ca trece prin atata durere la o varsta frageda, norocoasa, pentru ca mereu alaturi pe cineva care sa o invete sa zambeasca. Iar atunci cand se simte singura, prietenii din carti sunt alaturi de ea, sa ii incalzeasca sufletul torturat.

SPOILER ALERT!!!

Daca nu ati vazut filmul, mai bine nu cititi mai jos!

SPOILER ALERT

SPOILER ALERT

SPOILER ALERT

SPOILER ALERT

SPOILER ALERT

"Mi-a placut intotdeauna imaginea mea cu pelerina si coasa. Intunecat si cumplit. Din pacate, arat mult mai obisnuit.
Nimeni n-a dorit sa distruga o strada ce poarta numele Raiului. A fost o eroare. Nicio sirena n-a sunat in acea noapte. Mai intai i-am vizitat pe fratii lui Ruddy. Le-am deslusit visele atat de simple. Apoi le-am sarutat mama.
Si am furat toata rautatea din inima lui Franz Deutscher.
Pe Rosa am gasit-o sforaind usurel. As fi putut jura ca am auzit-o facandu-ma nemernic. Apoi i-am simtit regretele ca nu poate impartasi mai multe din sufletul sau mare.
Cat despre Hans...sufletul sau era mai curat decat al unui copil. I-am simtit dorinta pentru o ultima nota la acordeon si i-am ascultat ultimul gand: Liesel.
...
Ruddy...sufletul sau mi s-a rostogolit in brate.
In jobul meu, ii gasesc pe oameni in apogeul bunatatii sau al rautatii. Le vad slutenia, dar si frumusetea. Si ma intreb: cum pot ele sa coexiste?
Am vazut atatea lucruri marete, am participat la marile dezastre ale lumii si am lucrat pentru cei mai mari raufacatori.
Am vazut si cele mai mari miracole.
Insa, totul ramane precum am spus initial: nimeni nu traieste pe vecie.
Cand am venit in cele din urma dupa Liesel, am simtit o placere egoista stiind ca si-a trait cei 90 de ani atat de chibzuit. (...) In ultimele ei ganduri, am revazut lunga lista a celor care si-au contopit vietile cu a ei. (...)
Am vrut sa ii spun hoatei de carti ca a fost unul dintre putinele suflete care m-au facut curios despre cum e sa traiesti.
(...)
Singurul adevar pe care il cunosc cu adevarat este ca sunt bantuit de catre oameni."

---------------------------------------------------------------

Gata cu spoilerul.

Nu va zic mai multe detalii despre film, cum ar fi locul si timpul actiunii, asta puteti afla singuri foarte usor.
Eu am vrut sa spun cum m-a atins acest film. Sper ca am reusit.


Trecem la "Catching fire".

Nu stiu de ce multa lume zice ca filmul asta a fost mai bun decat primul, mie mi s-a parut cam la fel sau putin mai slab.

Dar stati asa, ca primul mi-a placut mult!

Actiunea o stiam din carti, daca nu le-ai citit, cititi-le, ca merita!

M-au enervat ca nu au explicat ce e cu gaita zeflemitoare. Mai oameni, pasarea aia a fost creata in laborator de catre Capitoliu, pentru a spiona rebelii si a reproduce vorbele lor. Experimentul a esuat si au eliberat-o in natura, unde, credeau ei, nu ar fi putut supravietui. Doar ca ea s-a combinat cu o alta specie, si numai asa, sa le faca-n ciuda, a supravietuit.

E o metafora puternica, ar fi trebuit explicata chestia asta, le lua 3 secunde. Sa fi taiat o scena moarta si sa fi bagat asta!
Ma rog, filmul a fost ok, nu m-a plictisit, dar ma asteptam la ceva mai wow.

Uitasem de faza cu copilul, a trecut ceva de cand am citit cartile. Peeta e asa o figura!


Un moment emotionant a fost cand Katniss vorbeste despre Rue: "O vad in florile din fata casei mele, o vad in sora mea, Prim."

A fost un film dragut, emotionant si captivant. Chiar daca are unele scapari, merita vazut.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Pãrându-mi rãu de adolescenţã