Control

In seara (noaptea) asta, in timp ce citeam un articol oarecare, pe un blog oarecare, am avut o revelatie: lumea e obsedata de control!

Gasim pe net zeci sau chiar sute de articole de genul "Cum sa pari o femeie puternica", "Cum sa detii controlul conversatiei", "Cum sa iti pastrezi calmul", "Cum sa iti ceri scuze", "Cum sa...". Cum sa manipulezi. Cum sa fii. Cum sa respiri. Cum sa respiri fara sa para ca respiri.

Eu va intreb: ce-ar fi sa nu pari o femeie puternica, ci exact ceea ce esti, ce-ar fi sa nu detii controlul conversatiei, ci sa o lasi sa mearga spre...oriunde s-ar indrepta, ce-ar fi sa nu fii mereu calm/a, sa iti mai si iesi din pepeni din cand in cand, ca esti om, ce dracu'!? Ce-ar fi sa iti ceri scuze simplu, niste scuze sincere, spuse cu ce cuvinte vrei tu, dar sa fie ale tale. Adica, pe bune, numai mie mi se pare aiurea sa iti ceri scuze cu cuvintele altuia?

Sau sa agati cu cuvintele altuia? Sau sa te descrii pe tine cu cuvintele altuia ( Ca suna mai misto, nu? Pai daca nu stii sa zici ceva despre tine cu cuvinte misto, ai zis deja foarte multe)

Ma rog. Revin la control. Limbajul trupului, spre exemplu. Trecem peste faptul ca omul este o fiinta complexa (Inca mai este. Mai vorbim in vreo 30 de ani) si nu exista un dictionar al gesturilor. Daca ma scarpin in cap poate insemna ca sunt confuza sau ca ma mananca. Daca imi ridic pamtalonii poate insemna ca ma pregatesc sa realizez ceva sau ca imi cad de pe mine. Daca imi rasucesc o suvita de par poate insemna ca sunt plictisita sau ca am o manie legata de parul meu. Daca imi incrucisez mainile la piept (nu ca mortu', ma, ca in poza) poate insemna ca nu sunt de acord cu ce spui sau ca ma doare ingrozitor spatele si incerc sa imi gasesc o pozitie care sa imi atenueze durerile. Lista continua pana la infinit.

Trecem peste, ca asa am si inceput. Zicea S. zilele trecute o chestie foarte tare: "De ce as vrea sa stiu atunci cand cineva ma minte?"

Atunci cand afli  ceva ce nu ar fi trebuit sa afli never ever, e ca in cartile cu calatorii in timp: daca schimba ceva din trecut se futu tot prezentul/viitorul.

Inca un articol: "Dacă vrei să fii tu cel care domină, este nevoie doar să faci un pas în faţă în clipa în care vrei să dai mâna. Apoi trebuie să aduci piciorul drept în faţă şi să îl muţi pe cel stâng în faţa interlocutorului. În final, aduci piciorul stâng lângă cel drept şi dai mâna."

Prietene, hai sa iti zic eu ceva: daca tu esti o persoana care domina, vei domina, nu neaparat pentru ca ti-ai propus, ci pentru ca iti sta in fire. Daca nu esti genul ala de persoana, gestul descris mai sus va fi stangaci si nelalocul lui. Vei reusi doar sa te pui singur intr-o situatie penibila.Daca vrei sa domini o conversatie sau o persoana, trebuie sa fii tipul dominatorului. Asta presupune un drum lung, care incepe cu o vizita la psiholog. Iar la final nu vei vrea sa mai domini nimic.

Nu neg 100% faptul ca poti interpreta gesturile si mimica unui om, mai ales daca este o persoana pe care o cunosti. Dar de ce? Daca nu te afli intr-o comisie de examinare, de ce vrei sa faci asta?

Daca in ultimii, sa zic, 10 ani, au aparut multe carti de genul "cum sa afli atunci cand esti mintit", "cum sa interpretezi limajul trupului", acum au inceput sa apara si replicile lor "cum sa manipulezi", "cum sa nu fii descoperit atunci cand minti".

Totul din obsesia tot mai mare a oamenilor de a controla tot ce misca. Probabil obsesia asta vine din incapacitatea de a controla lucruri din viata lor. E dorinta de a se simti puternici in raport cu altii, pentru ca se simt slabi in raport cu ei.

Pe langa faptul ca ne acoperim cu straturi si straturi de minciuni si masti, din cauza carora ne vom pietrifica pana la urma, ca o statuie gri si anosta, fara sentimente, voi (voi, oameni care simtiti o dorinta nestapanita de a controla) ratati o chestie foarte importanta: sunteti cei mai manipulati. Cum de cine? De cei care au scris acele carti/articole despre cum sa manipulezi. V-au adus exact in punctul unde si-au dorit.

Trageti voi concluzii din asta, ca ale mele suna SF. :))

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pãrându-mi rãu de adolescenţã