de tine

Am vrut sã mã vindec de tine
aşa cã am bãut.
Si am bãut pânã mi-am bãut minţile
şi am ajuns în nebunie
dar acolo erai tot tu.
Am vrut sã te smulg din fiinţa mea
şi am fumat încã o ţigare şi încã o ţigare
m-a înecat în fum şi când fumul s-a dus
erai acolo, la dracu’!
Tot acolo, înãuntrul meu
ca şi cum fiecare moleculã de aer respirat
era o bucãţicã din tine.
Erai distant
ca un mort care întinde mâna spre mine
sã mã arate vinovatã cã încã trãiesc.
Si aş fi vrut sã îţi spun cã nu trãiesc
şi dacã ai fi întins mãna dupã mine
m-aş fi predat ţie în moarte.
Dar nu m-ai chemat, niciodatã nu mã chemi
poate tocmai pentru cã ţi-e fricã sã nu vin
dar nici nu mã laşi sã mã vindec
iar eu sunt prinsã între douã lumi.
Te am şi nu te am
pentru cã nu mã laşi nici sã te am
nici sã te scot
nici sã fug

nici sã mor.

Comentarii

Unknown a spus…
nu cred ca exista vreo poezie scrisa de tine care sa nu ma dea gata...

Postări populare de pe acest blog

Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput!

Pãrându-mi rãu de adolescenţã