Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Incep acest post prin a va lamuri, pe cei care nu stiati, ca a fi mandru de tine nu inseamna a fi arogant. Mandria asta merge mana-n mana cu stima de sine si nu are nimic de a face cu mandria inteleasa ca aroganta, orgoliu, infumurare. A fi mandru de tine e ceva ce toti psihologii/terapeutii din lume incurajeaza. Atunci cand cineva iti spune din tot sufletul "sunt mandru de tine", parca te inalti, ti se umple inima de bucurie. Ei bine, atunci cand atingi un scop pe care ti l-ai propus, atunci cand reusesti sa obtii ceva ce iti doresti, atunci cand te autodepasesti e bine sa iti spui singur, asa, de nebun "sunt mandru de tine, bai!" Acum sa va zic si de ce sunt mandra de mine: incep sa invat engleza. "Mare branza", veti spune. Pentru mine e mare branza. Eu si engleza nu ne-am inteles niciodata prea bine. Stiu cat de cat spaniola, am stiut si ceva franceza, cu toate ca am urat-o sincer, dar cu engleza am stat prost. In scoala generala am avut o p...
Comentarii