Pãrându-mi rãu de adolescenţã
Era o dungă albă
pe atunci
răvăşităîn pieziş
dinspre arbori spre trotuare.
Noi treceam alunecând
paşii
noştri atingând
clipele rătăcitoare.
O, erai un om frumos,
şi
subţire, foarte palid!…
Printre ochii tăi curgea
un mănunchi
de aripi albe,
parcă
cineva pe sus
cu o coasă retezase
din spinarea lui Iisus
aripe melodioase…
tu treceai mânjit pe aripi
şi
cu pene şi cu fulgi.
Unde eşti tu cel de-atuncea
unde fugi?
Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescenţã
Ȋmi
aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋn “nu ştiu cine sunt, nu ştiu ce vreau, nu ştiu de ce trãiesc” pentru cã
era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋmi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate
chestiile dark, care pe ceilalţi
ȋi
speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am
desenat nişte coordonate,
nu ştiu
dacã mai pot fi oricine mi-aş
propune. Atunci am fost cu adevãrat zeu. Azi sunt doar un insignifiant demon.
Am sã iubesc adolescenţa
forever.
Cristina Nemerovschi- Sânge satanic
Comentarii