Curiozitate morbida si graba fatala

Uneori, curiozitatea oamenilor e masochista. E morbida si absolut tampita.

 Daca iti zice cineva "uite un accident pe cealalta banda", cam stii la ce sa te astepti. Nu te astepti sa vezi fluturasi si floricele roz. Iar daca esti pe autostrada, nu te astepti sa vezi nici macar oameni injurandu-se ca si-au indoit unul altuia bara, ca nu s-au trosnit cu 50 la ora.

 Te astepti sa vezi sange, rani, disperare, moarte.

 Si totusi te uiti ce tembelu'. Iti sta inima in loc, simti ca se scurge viata din tine, dar ramai cu privirea la ei.

 E un instinct absolut inradacinat, curiozitatea asta. Si daca iti zice cineva "uite un caine mort", tu tot te uiti. Cu toate ca stii, stii ca o sa ii vezi matele iesite pe-afara si o sa ti se invarta micul dejun in stomac.

 De ce? Nu stiu. Dar toti actionam la fel. Nu am vazut pe cineva care sa zica "nu vreau sa ma uit". Poate doar dupa ce i-a alunecat deja privirea spre imaginea oribila.

 Inchid ochii si ii vad: fetita de 3 ani plina de sange, femeia care incerca sa trezeasca adolescentul inconstient, barbatul care lovea cu disperare parbrizul sa o scoata pe femeie din masina. Dar cel mai mult il vad pe barbatul care zacea cu fata in jos pe autostrada, cu corpul intr-o pozitie nefireasca.

 Si imi vine sa il intreb: unde te grabeai, prietene? Era chiar asa de urgent sa ajungi la timp, incat a trebuit sa depasesti pe contrasens? Si?... Ai ajuns?

 http://www.reporterntv.ro/stire/grav-accident-la-intrate-in-constanta-noua-persoane-au-fost-ranite

Comentarii

Unknown a spus…
Uite eu de exemplu pana in prezent am ales sa nu privesc pe net materiale cu decapitari si alte atrocitati de acest tip. Si crede-ma ca sunt oameni care detesta faze de acest tip si nu au deloc acest tip de curiozitate.
22 noiembrie 2016 la 01:41
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe