Eu n-am vise ca toti oamenii...

Azi-noapte am visat ca mi-am omorat toti prietenii. Vorba lui M.: "care prieteni, ca parca ziceai ca nu ai prieteni?". :)) Am. Chiar am. Dar omu', cand e deprimat, mai vorbeste si aiurea.

Cred ca a fost o modalitate subtila a inconstientului meu de a-mi arata ca am prieteni, sa nu ma mai simt asa singura si dezolata. Bine, de ce i-am omorat, nu stiu. Nu i-am omorat practic, i-am convins sa faca ceva care i-a omorat. Tot aia. Desi in vis, eu nu eram sigura ca ei o sa moara daca fac acel lucru. Dar aveam o banuiala.

Prima a fost S. Eram la frate'miu in bucatarie si i-am propus sa ne urcam pe fereastra si sa ne lasam sa alunecam pe peretele blocului, ca  pe topogan. De la etajul 8. A acceptat. "Tu prima!", i-am zis, si vuuuum, dusa a fost.

Dupa aia a fost B. Nu mai stiu exact ce i-am propus sa faca, dar am hacuit-o si pe ea.

Dupa aia a venit Miku. Si exact cand planuiam moduri creative de a o ucide si pe ea, m-am trezit.

Atunci cand visam, inconstientul nostru ne transmite informatii utile, ne arata lucruri pe care nu le vedem cand suntem treji. Visul asta mi-a aratat ca desi nu 100% voit, eu ucid prieteniile, eu indepartez prietenii. Cu toate ca, la fel ca in vis, nu sunt convinsa ca actiunile mele ii vor indeparta, am o banuiala. In vis ziceam "lasa ca nu pateste nimic daca face asta, dar undeva, la un nivel mai profund, stiam ca va pati". Cam asa si in realitate.

E posibil ca visul sa aibe si alte interpretari, dar momentan atat pot eu sa vad.

Comentarii

MikuMyuuki a spus…
Nu creeeeeeeeeeeeed=)))))
Ce vise ai si, mai copila:))
Pacat ca te-ai trezit, eram curioasa ce o sa-mi faci:)) Nud e alta, dar sa stiu sa ma pazesc. Lasa, ca nu e asa. Prieteniile rezista. Punct.
>:D<
19 iulie 2013 la 02:08
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe