Leapsa de vara, ca e la moda

Reguli:
-raspunde la intrebari
-da mai departe
-adauga cel putin o poza reprezentativa

5 obiecte personale fara de care nu as putea trai

1.patul meu. Iubitul si minunatul meu pat cu arcuri, mostenit de la bunica
2.Kindleul. Am frisoane cand o vad pe mama ca umbla cu el, mi-e frica sa nu il scape pe jos.
3.Paharul meu preferat.
4.Magnetii mei. Parintii nostri colectionau timbre (ce boring). Eu colectionez magneti.
5.Cerceii primiti cadou de la C. I-am pierdut de vreo 3 ori pana acum, si de fiecare data am fost disperata, am facut ca toti dracii, cu plansete, cu d-alea. I-am gasit pana la urma. Nu sunt pretiosi sau ceva, dar valoreaza enorm pentru mine.

5 motive pentru care nu as putea trai fara lucrurile de mai sus (cate un motiv pentru fiecare)

1.Am scolioza si dureri groaznice de spate. Arcurile se adapteaza pozitiei coloanei si nu ma mai doare.
2.Pentru ca imi place sa citeeeesc citeeesc citeeesc. Si pentru ca n-as avea bani sa imi iau altul.
3. Pentru ca e paharul meu preferat.:)) Si pentru ca e suficient de mare ca sa imi ajunga sa beau din el fara sa trebuiasca sa il umplu foarte des, dar suficient de mic incat sa nu isi piarda Cola acidul pana il termin. Am o logica de sta matza-n coada, nu?
4.Pentru ca nu sunt omu' plin de bani care sa mearga in fiecare vara in vacanta in alta tara, de unde sa ia un magnet. Sunt adunati cu greu, primiti cadou, cersiti. Si imi amintesc de persoane care s-au gandit la mine si si-au amintit de pasiunea mea pentru magneti. 
5.Cerceii aia imi amintesc de o prietena pe care nu credeam ca o voi pierde, de o prietena de care inca imi e dor dupa atata timp si de cea mai buna si mai frumoasa perioada a mea: ultimul an de liceu.
Miku, leapsa e a ta si numai a ta. :) 



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

P.S. Te iubesc

Imagine
Recenzie scrisa in cadrul campaniei vALLuntar,  iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. p.s. Te iubesc de Cecelia Ahern Gerry nu era doar soţul lui Holly.Era sensul ei în viaţã, era motivul pentru care se trezea dimineaţa. Holly nu s-a dus la colegiu, ca sã petreacã mai mult timp cu Gerry, nu a vrut sã îşi construiascã o carierã, pentru cã tot ce îşi dorea era sã vinã ora 6 şi sã ajungã acasã, la Gerry. Sã îi fie soţie era pentru ea o slujbã cu normã întreagã, era tot ce îşi dorea şi o fãcea fericitã. Nu doar cã îl iubea pe Gerry, era dependentã de el. Gerry era pentru ea lumina care o cãlãuzea în viaţã. Dar ce-i de fãcut când lumina se stinge şi rãmâi singur în întuneric? Când sensul vieţii tale nu mai existã, de ce sã mai trãieşti? Când temelia vieţii tale, stâlpul care susţinea tot ce ai construit se prãbuşeşte, ce rãmâne de fãcut? Gerrt ştia cã va muri şi mai ştia şi cât de greu îi va fi lui Holly, aşa cã a lãsat un set de scrisori pentru ea. E...
Citiți mai multe

Pãrându-mi rãu de adolescenţã

Imagine
Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...
Citiți mai multe

Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.-citat by Miku

De ce e moartea subiect tabu? Oamenilor le e frica sa pronunte cuvantul. Bunica mea a murit. Nu e ceva neobisnuit. Vorba Biancai: bunicii mor. E o realitate. De ce ne invartim dupa deget si ne cacam atata pe noi? Da, e dureros, da, e greu, da, e o perioada in care nu mai stiu exact cine sunt, sau de ce, sau ce ar trebui sa fac. Dar sunt tot eu, aceeasi care eram acum un an, cand bunica era sanatoasa, aceeasi care eram saptamana  trecuta, cand era bolnava si eu o ingrijeam. Nu e ca si cum m-as fi transformat in portelan dintr-o data. Da, sunt mai impulsiva, nu mai am energie sa imi controlez toate pornirile, toata energia mea e consumata de suferinta. Si de aici incerc sa realizez ca nu doar moartea e subiect tabu, ci si suferinta. Oamenii nu stiu cum sa se comporte sau ce sa spuna, sunt stanjeniti daca vorbesti despre asta, iar daca plangi, deja s-au pierdut. Oameni buni, sunt o persoana autentica. Ma arat exact cine sunt. Daca vreau sa plang, o sa plang. Dar nu va asteptati ...
Citiți mai multe