Suflet visator

Parca mi se potriveste cel mai bine dintre toate. Nici nu aveam o idee cand m-am apucat sa il fac, nici macar nu avceam o poza in minte, sa nu mai zic de slogan. Cred ca mai trebuia o imagine cu i cry , poate modific. Aaa si vroiam sa va intreb ceva: daca as face un concurs pe blog, ati participa? Mana sus (comment) cine ar participa, ca sa vad cam cati sunt doritori si daca sa il fac. Premiul ar fi in principiu o carte. Sau mai multe.

Era o dung ă alb ă pe atunci r ă v ăş it ă în piezi ş dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pa ş ii no ş tri atingând clipele r ă t ă citoare. O, erai un om frumos, ş i sub ţ ire, foarte palid!… Printre ochii t ă i curgea un m ă nunchi de aripi albe, parc ă cineva pe sus cu o coas ă retezase din spinarea lui Iisus aripe melodioase… tu treceai mânjit pe aripi ş i cu pene ş i cu fulgi. Unde e ş ti tu cel de-atuncea unde fugi? Nichita Stãnescu- Pãrându-mi rãu de adolescen ţ ã Ȋ mi aduc aminte…Pe vremea aia, puteam alege sã fiu orice. Oricine. Mã complãceam ȋ n “nu ş tiu cine sunt, nu ş tiu ce vreau, nu ş tiu de ce trãiesc” pentru cã era o atitudine care mã atrãgea, atât, care ȋ mi sporea farmecul personal. Mã jucam cu toate chestiile dark, care pe ceilal ţ i ȋ i speriau de moarte. Eram mai liber ca acum. Acum nu pot fi decât eu. Deja mi-am desenat ni ş te coordonate, nu ş tiu dacã mai pot fi oricine mi-a ş propune. ...

Mi-e dor sa mai raman singura acasa, dar asa, pe o serioada lunga, ca asta-vara, vreo 2-3 saptamani. Mi-e dor sa dorm fara sa ma deranjeze nimeni, sa stiu ca daca vreau sa ma apuc de fund si sa sar in sus in timp ce cant imnul national nu deranjez pe nimeni, sa fac curat fara sa vina cineva in urma sa faca mizerie, sau invers, sa nu fac curat daca n-am chef. De fapt, cred ca e o dorinta a mea sa locuiesc singura. As vrea, la anu', dupa ce termin facultatea, daca imi gasesc un job calumea, sa ma mut singura. Sau cu o prietena.(Miku?) Dar daca as sta cu o prietena, tot nu as avea libertatea sa fac(sau sa nu fac) lucrurile de care am vorbit mai sus. Si atunci? Si atunci, nu stiu ce vreau, de ce vreau, dar cred doar ca vreau sa plec de acasa. Si nu inteleg de ce, pentru ca la mine acasa lucrurile sunt ok. Cu mama ma inteleg bine, nici bunica'mea nu ma mai calca pe nervi...Deci de ce vreau sa plec? Habar n-am. Poate e o dorinta de a schimba ceva la viata mea, si m-am legat de a...

Astazi, mai mult ca oricand, ma simt mai aproape de visul meu, simt ca pot sa intind mana si sa il prind. Ma simt la inceput de drum, un drum greu, dar cu satisfactii enorme, un drum pe care stiu ca il pot parcurge. Voi fi educatoare sau invatatoare intr-o zi. Stiu ca voi fi. Asta am visat toata viata. Am gustat putin din rodurile acestei munci, cand am stat cu nepoata mea, care era clasa intai atunci. O ajutam la teme, o invatam multe lucruri. Iar la finalul anului, cand a ajuns cea mai buna din clasa si a luat premii, m-am simtit foarte mandra.  Mai mult decat atat, m-am simtit implinita.Sa modelezi mintile copiilor, sa ii vezi cum invata in fiecare zi mai mult si ajung sa iubeasca literatura, asta e o fericire incredibila. Ieri, un copil de la locul de joaca la care lucrez ca supraveghetor mi-a spus doamna . Stiti, doamna, ca doamna educatoare sau doamna invatatoare. Am simtit ca levitez de emotie. In urma lui, toti copiii de acolo au inceput sa imi spuna doamna. Doamna ,...

Ȋmi trag un scaun la fereastrã, mã învelesc cu o pãturã, deschid geamul şi îmi aprind o ţigare. Linia aia devine mai groasã, mai luminoasã, mai puternicã. Steaua Anei e încã acolo, pe cer, ceva mai sus, dar la fel de strãlucitoare. Dintr-o data, vãd rãsaitul ca pe o luptã. Pe de o parte e noaptea, neagrã, misterioasã, cu steaua aia care parcã face în ciudã, pe de altã parte lumina roz, care ameninţã sã ia în stãpânire cerul. Mã încearcã tot felul de sentimente, parcã simt cã tot ceea ce credeam pânã acum nu mai are importanţã, iar eu sunt micã, micã, într-un Univers cãruia nu îi pasã. Mã întreb cum au putut unii scriitori sã descrie rãsãritul ca un final care destramã misterul nopţii şi ce blasfemie e sã spui cã gata, rãsare soarele şi se sfârşesc speranţele. Când vezi lumina aia cum luptã sã îţi aducã ţie o nouã zi, ţie, fir’a’r mã-ta a dracu’ de nerecunoscãtor, cum poţi sã crezi cã dimineaţa e un final a ceva? extras din "Ma sinucid maine"